„Există un singur bărbat în România și acela este Regina!”. Maria, 150 de ani de la nașterea celui mai pur suflet care și-a dedicat viața poporului român

Regina Maria rămâne un simbol al curajului, devotamentului și iubirii pentru țară. Prin acțiunile sale, fie pe front, fie în diplomație, fie în promovarea culturii și tradițiilor românești, ea a demonstrat că puterea unui lider nu stă doar în titlu, ci în inimă și credință. La 150 de ani de la nașterea sa, Regina Maria rămâne pentru România „singurul bărbat” – stindard de tărie, curaj și sacrificiu, care a pus mai presus de toate binele poporului său.

Nașterea unei viitoare regine

Pe 29 octombrie 1875, la Eastwell Manor din Kent, Anglia, prințesa care avea să devină una dintre cele mai importante figuri ale istoriei României s-a născut sub 21 de salve de tun, la orele 10:30 ale dimineții, spre bucuria tatălui său, care cu emoție că micuța avea plămâni puternici, semn al vitalității ce avea să o definească întreaga viață.

Mama sa era Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica Țarului Alexandru al II-lea, iar tatăl Prințul Alfred, Duce de Edinburgh. Bunica paternă, Regina Victoria, era stăpâna unui imperiu care se întindea peste continente.

Prințesei i s-a dat numele de Marie Alexandra Victoria, însă toți au alintat-o „Missy”. Aceasta mică ființă avea să devină Regina Maria a României, soția Regelui Ferdinand I și simbol național.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Născută în sânul a două familii regale europene, Maria și-a arătat de timpuriu caracterul puternic și energia. La doar 17 ani, s-a căsătorit cu Principele Ferdinand, moștenitorul tronului României, devenind regină, mamă și un simbol al unității naționale.

Regina soldat și mama răniților

În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria nu a rămas în siguranța palatelor, ci s-a aflat pe front, alături de soldați și bolnavi. A purtat uniforma de soră medicală și s-a dedicat îngrijirii răniților, câștigându-și astfel poreclele de „Regina soldat” și „Mama răniților”.

Ambasadorul Franței în România, Contele Charles de Saint-Aulaire, nota memorabil: „Există un singur bărbat în România și acela este Regina”. Prezența ei pe front, curajul și compasiunea au inspirat atât armata, cât și poporul.

După război, Maria a reprezentat România la Conferința de Pace de la Paris din 1919, pledând pentru recunoașterea internațională a României Mari. A fost primită cu onoruri la Paris, Londra și Washington, fiind considerată una dintre cele mai influente femei ale epocii.

O regină a poporului și a artei

Cunoscută pentru dragostea sa față de popor, artă și frumos, Regina Maria a promovat portul popular românesc și a scris memorii, păstrând vii valorile tradiționale românești.

Căsătorită cu Prințul Ferdinand în 1891, Maria a dus la început o viață plină de dificultăți, izolată de Regele Carol, care îi limita contactele cu personalități culturale sau politice.

Cu toate acestea, în câțiva ani, după nașterea copiilor săi – Carol (1893), Elisabeta (1894) și Marioara (1899), Principesa Maria și-a afirmat prezența în Europa ca una dintre cele mai frumoase și inteligente femei, cu un farmec și o noblețe greu de egalat.

Vezi și: Unde se află astăzi inima Reginei Maria. Întregitoarea României Mari pare să-și fi găsit, în sfârșit, liniștea

Legătura specială cu Armata Română

Maria era o călăreață desăvârșită și a fost adoptată rapid de armata română. Respectul și devotamentul militarilor față de ea s-au consolidat de timpuriu, iar regina îi considera aliați de nădejde.

„Erau credincioși, plini de închinare și devotament. Mă admirau pentru îndrăzneala mea fără seamăn când eram călare, pentru neoboseala și curajul meu și totodată simțeau în mine acea deplină și neînfricată credinciosie care deosebește firea mea”, nota ea în memoriile sale.

Legătura ei cu armata s-a bazat nu doar pe formalități, ci și pe fapte concrete. În timpul Războiului Balcanic, principesa a lucrat în serviciul sanitar, îngrijind bolnavii de holeră, riscându-și viața fără rezerve. În Primul Război Mondial, la Moldova, a continuat să îngrijească bolnavii de tifos, fiind extrem de apreciată pentru curajul și dedicarea ei. Arthur Gould Lee descria astfel implicarea reginei:

„Oamenii erau entuziasmați de exuberanța ei și îi admirau spiritul, în special curajul incredibil dovedit pe front, când nu doar că a trecut nepasătoare prin tranșeele din prima linie, sub focul inamic, dar a manifestat un dispreț neînfricat față de bolile contagioase din spitale”.

Regina Maria și frontul din Moldova

În octombrie 1917, pe frontul din Moldova, regina s-a aflat în prima linie, la 200 de metri de inamic, purtând uniforma de ofițer. Ea a fost una dintre vocile decisive pentru rezistența și ofensiva românească, contribuind la decizia României de a intra în război de partea Antantei.

În Cotroceni, ea urmarea zilnic defilările regimentului său, întărind astfel legătura între suveran și soldați. În ciuda trecerii timpului și a regimurilor politice care au urmat, memoria devotamentului său față de armată a fost păstrată, fiind predată chiar în liceele militare din România.

În timpul funeraliilor sale, militarii au salutat-o cu baionetele înfipte în pământ, gest unic în istoria Armatei Române, demonstrând respectul profund pentru regina care fusese alături de ei în vremuri de război și suferință.

Convertirea la Ortodoxie și moștenirea spirituală

Pe 26 martie 1926, de Bunavestire, Regina Maria a trecut la Ortodoxism, fiind primită în sânul Bisericii Ortodoxe Române de patriarhul Miron Cristea. Această alegere a reflectat legătura sa profundă cu România și poporul său, consolidându-i imaginea de regină dedicată și spirituală.

La 18 iulie 1938, Regina Maria s-a stins la Castelul Pelișor, patriarhul Miron Cristea rostind cuvinte memorabile: „În tot cazul, se va putea spune că a fost o femeie care și-a trăit viața intens”. Testamentul său a prevăzut înmormântarea la Curtea de Argeș, cu inima păstrată la Balcic, unde lăsase o parte din sufletul său.

Vezi și: ”Te iubesc, Maria mea!” Prințul Barbu Știrbey și Regina Maria, un basm cu final nefericit. Pierderea copilului lor i-a distrus

Lumina și umbra unui cuplu regal

Personalitatea puternică a reginei Maria contrasta profund cu timiditatea și slăbiciunea regelui Ferdinand. El, introvertit și adesea nesigur pe sine, a fost totuși un soț loial și cald. Martha Bibescu nota:

„Această ființă strălucitoare, desigur cea mai frumoasă principesă și poate cea mai frumoasă femeie din Europa, era făcută parcă anume să eclipseze… A fi soțul reginei e un rol greu de jucat, chiar când ești rege”.

Ferdinand a fost slăbit de boală și ignorat de mulțime, dar Maria l-a susținut permanent, fiind lumina care a însoțit întreaga lui viață.

Maria, Regina Întregitoare a României, va rămâne pentru totdeauna în sufletele și amintirile poporului român, pe care l-a iubit mai mult decât propria-i viață:

„Şi ne privirăm faţă în faţă, poporul meu şi eu. Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinţe pe lume, căci în acel ceas, scumpii mei români nu aclamau numai o idee, o tradiţie sau un simbol, ci aclamau şi o fiinţă pe care ajunseseră s-o înţeleagă. Străina venită de peste mări nu mai era străină. Era a lor…”, nota Regina Maria în memoriile sale.