După Revoluție, în anul 1990, puteai cumpăra un apartament de 65 mp în București cu doar 7.200 de dolari și se vindeau în ziarul Anunţul Telefonic

În 1990, piața imobiliară din România era la început de drum, iar apartamentele se vindeau la prețuri incredibile pentru standardele de azi. Cu doar 7.200 de dolari puteai cumpăra un apartament de 65 mp în București, direct din ziarul Anunțul Telefonic. Statul oferea locuințele chiriașilor la prețuri accesibile, iar cine a avut inspirația să investească atunci a făcut avere. De la primele anunțuri imobiliare până la explozia prețurilor din prezent, piața a trecut printr-o transformare spectaculoasă.

După Revoluție, un apartament în București era un vis accesibil. Cu doar 7.200 de dolari, puteai deveni proprietar, iar anunțurile de vânzare apăreau timid în paginile ziarelor. Statul scosese la vânzare apartamentele din fondul locativ, iar chiriașii puteau, pentru prima dată, să le cumpere. Era începutul unei piețe imobiliare care, la acea vreme, părea o oportunitate imensă pentru cei care aveau ceva bani puși deoparte. Și într-adevăr, cine a intuit momentul a făcut avere peste ani.

Decretul nr. 61/1990 a schimbat regulile jocului

De la o economie centralizată, unde locuințele erau distribuite prin repartiții, s-a trecut brusc la un sistem liber, unde oricine avea bani putea cumpăra. Piața s-a format haotic, iar cei mai pricepuți s-au mișcat rapid. Îți puteai lua un apartament direct de la stat cu aproximativ 8.000 de dolari sau îl puteai cumpăra de pe piața liberă, unde prețurile ajungeau și la 20.000 de dolari. Și, chiar dacă acum sumele par mici, pentru mulți români de atunci erau de neatins. Salariile erau mici, accesul la credite aproape inexistent, iar ideea de investiție imobiliară era abia la început.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat dramatic. Apartamentele nu se mai cumpără dintr-un anunț din ziar și cu bani cash, ci după luni întregi de căutări, negocieri și dosare de credit. Prețurile locuințelor sunt de zeci de ori mai mari, iar cumpărătorii trebuie să se îndatoreze pentru 20-30 de ani ca să își permită o locuință. Dacă în 1990 un apartament de 65 de metri pătrați costa cât o mașină bună, acum trebuie să investești echivalentul unei vieți de muncă pentru a deveni proprietar.

Cei care au avut viziunea și resursele în anii ‘90 au devenit marii câștigători ai pieței imobiliare. Un apartament cumpărat atunci cu câteva mii de dolari valorează azi sute de mii. Bucureștiul s-a extins, s-au ridicat cartiere noi, iar cererea pentru locuințe a explodat. În același timp, salariile nu au ținut pasul cu scumpirile, iar mulți tineri se văd nevoiți să stea cu chirie sau să ia credite împovărătoare pentru a avea un loc al lor.

„Un apartament de 3 camere având o suprafaţă de 65 de metri pătraţi , la tariful I costă 150 mii lei, iar la tariful II 167 mii lei. Pentru spaţiul în plus sau în minus se adaugă sau se scade la fiecare metru pătrat 2400 lei, respectiv 2500 lei. La preţul stabilit se mai aplică o corecţie de nivel, în funcţie de etajul la care este situat apartamentul (…) Este o noutate că din preţul iniţial se scade uzura apartamentului (…). Cele centrale vor fi cu 10 la sută mai scumpe, iar cele mărginaşe cu 10 la sută mai ieftine”, spunea, la vremea respectivă, Octavian Orăviţean, directorul de atunci al Oficiului de Vânzare a Locuinţelor, conform Tion.ro.

Privind în urmă, piața imobiliară din România pare un carusel amețitor. De la prețuri de nimic și o libertate totală de tranzacționare, s-a ajuns la o industrie complexă, dominată de bănci, dezvoltatori și credite pe termen lung. Întrebarea este: ce urmează? Va continua această creștere explozivă sau se va opri la un moment dat? Un lucru e sigur – cine a știut să profite de oportunitățile din anii ‘90 a făcut una dintre cele mai inspirate alegeri financiare din ultimele decenii.