Descoperirea lui Edwin Hubble: cum a schimbat astronomia pentru totdeauna

Acum 100 de ani, Edwin Hubble a schimbat fundamental modul în care oamenii de știință înțeleg universul. Până în anii 1920, astronomii credeau că Calea Lactee reprezenta întregul univers. Totul s-a schimbat atunci când Hubble a demonstrat că nebuloasa Andromeda nu este parte a galaxiei noastre, ci o galaxie distinctă, aflată la o distanță colosală. Această descoperire a extins granițele universului cunoscut și a pus bazele unor noi teorii despre expansiunea cosmică.

Dezbaterea despre natura nebuloaselor

Înainte de descoperirea lui Hubble, astronomii observaseră numeroase nebuloase – pete difuze de lumină pe cerul nopții. Încă din secolul al XVIII-lea, oameni de știință precum William Herschel și Charles Messier au catalogat sute de astfel de obiecte, fără să știe exact ce sunt.

Unii credeau că nebuloasele sunt nori de gaz în interiorul Căii Lactee, unde se formează stele noi. Alții sugerau că unele nebuloase ar putea fi de fapt sisteme stelare îndepărtate, separate de galaxia noastră. Această idee, cunoscută atunci sub numele de „universuri insulare”, era extrem de controversată.

Dezbaterea a culminat în 1920, când astronomii Harlow Shapley și Heber Curtis au discutat public despre natura acestor nebuloase. Shapley susținea că ele sunt parte din Calea Lactee, în timp ce Curtis credea că sunt galaxii separate. Totuși, fără dovezi concrete, disputa nu a fost tranșată.

Edwin Hubble și dovada decisivă

În 1924, Edwin Hubble, un astronom ambițios de la Observatorul Mount Wilson, a reușit să rezolve misterul. Folosind telescopul Hooker de 100 de inci – cel mai puternic instrument al vremii – el a fotografiat nebuloasa Andromeda (M31) și a descoperit în interiorul său stele variabile Cefeide.

Aceste stele speciale, descoperite anterior de Henrietta Swan Leavitt, pulsau într-un mod previzibil, ceea ce permitea astronomilor să le calculeze distanța. Hubble a aplicat această metodă și a descoperit că Andromeda este la aproape un milion de ani-lumină distanță – mult prea departe pentru a fi parte a Căii Lactee. Aceasta era, așadar, o galaxie separată!

Această descoperire l-a determinat pe Harlow Shapley să spună celebrul comentariu: „Aceasta este scrisoarea care mi-a distrus universul”.

Universul în expansiune și moștenirea lui Hubble

Dar Hubble nu s-a oprit aici. Studiind spectrele luminoase ale altor galaxii, a observat că lumina acestora era deplasată spre roșu. Acest fenomen, cunoscut sub numele de redshift, indică faptul că galaxiile se îndepărtează de noi. Cu cât o galaxie este mai departe, cu atât se deplasează mai repede.

Această observație a dus la formularea legii lui Hubble, care descrie expansiunea universului. Mai târziu, fizicianul Georges Lemaître a legat acest fenomen de teoria Big Bang, explicând că universul s-a extins dintr-un punct inițial dens și fierbinte.

Moștenirea lui Edwin Hubble trăiește astăzi prin Telescopul Spațial Hubble, care a revoluționat astronomia modernă. Descoperirile făcute de acest telescop și de succesorul său, James Webb, au dus la identificarea unor galaxii aflate la peste 34 miliarde de ani-lumină.

Dacă Hubble ar putea vedea cât de departe a ajuns astronomia în ultimul secol, ar fi, cu siguranță, uluit de progresul făcut datorită muncii sale de pionierat.