De ce roșiile nu ne omoară: specialiștii au descifrat în sfârșit misterul

Roșiile, deși parte a aceleiași familii botanice ca și plantele extrem de toxice din genul Solanaceae, au fost considerate periculoase timp de secole. Această suspiciune nu era nefondată, având în vedere că rudele lor apropiate, precum mătrăguna și cartofii cruzi, conțin substanțe chimice care pot provoca reacții severe la oameni, scrie Sciencealert.

Totuși, consumăm roșii fără probleme și chiar le considerăm sănătoase. Acum, un grup de cercetători de la Universitatea Sichuan din China a descifrat mecanismul genetic care face ca aceste fructe să fie sigure pentru consum, spre deosebire de alte plante din familia lor.

Substanțele toxice și modul în care roșiile le neutralizează

Plantele din familia Solanaceae folosesc glicalkaloizi steroizi pentru a se proteja de prădători. Aceste substanțe atacă membranele celulare ale animalelor, provocând daune grave care pot duce la moarte celulară. În cazul cartofilor, de exemplu, expunerea la lumină sau deteriorarea mecanică determină o creștere a nivelului acestor toxine, făcând tuberculii periculoși pentru consum.

În cazul oamenilor, ingestia în cantități mari a acestor glicalkaloizi poate duce la simptome severe, precum arsuri la nivelul gurii, greață, crampe abdominale, ritm cardiac încetinit, sângerări interne și chiar leziuni gastrice.

Cu toate acestea, roșiile au dezvoltat un mecanism unic de conversie a acestor toxine, transformându-le în compuși mai blânzi și chiar benefici. Cercetătorii au descoperit că substanțele care fac ca roșiile să devină mai roșii, mai moi și mai dulci sunt implicate și în procesul de descompunere a toxinei glicalkaloide într-o variantă mai puțin periculoasă, numită esculeozidă A.

Cum a evoluat roșia pentru a deveni comestibilă

Echipa de cercetători a identificat o proteină esențială, numită DML2, care reglează acest proces printr-un mecanism epigenetic. Această proteină elimină grupările metil dintr-o secțiune specifică a ADN-ului roșiei, permițând activarea genelor responsabile pentru neutralizarea glicalkaloizilor toxici.

Experimentele au arătat că atunci când această proteină a fost dezactivată, fructele de roșie au continuat să producă niveluri ridicate de toxine, făcându-le potențial periculoase pentru consum.

Studiile genetice comparative au demonstrat că acest proces s-a accentuat pe măsură ce roșia a fost domesticită de-a lungul secolelor. De la o mică boabă amară la fructul mare și suculent pe care îl consumăm astăzi, roșiile au suferit modificări semnificative, reducând totodată nivelurile de glicalkaloizi periculoși.

Concluzia: un mecanism natural de protecție, benefic pentru oameni

Acest mecanism complex nu doar că protejează planta de prădători în stadiul său inițial de dezvoltare, dar asigură și siguranța consumatorilor umani odată ce fructul ajunge la maturitate.

Descoperirea acestor mecanisme genetice nu doar explică de ce roșiile sunt sigure pentru consum, ci oferă și perspective asupra modului în care alte plante pot fi modificate pentru a deveni mai puțin toxice și mai benefice pentru sănătate. În final, natura și evoluția au transformat un fruct care putea fi periculos într-un aliment esențial în dietele din întreaga lume.