De ce rămâne filmul lui M. Night Shyamalan, Unbreakable, una dintre cele mai subapreciate producții cu supereroi

Lansat în anul 2000, Unbreakable al lui M. Night Shyamalan continuă să fie redescoperit și reevaluat, mai ales într-o perioadă în care filmele cu supereroi domină atât box office-ul, cât și conversațiile culturale.

Deși regizorul și-a consolidat reputația după succesul răsunător cu The Sixth Sense, această producție nu a beneficiat de același nivel de vizibilitate, în ciuda aprecierilor unor cineaști precum Quentin Tarantino, care o descria ca pe o poveste de Superman în care protagonistul nu știe încă cine este.

Motivul pentru care filmul a trecut aproape neobservat la momentul lansării are legătură cu contextul industriei. Hollywood nu intrase încă în era blockbusterelor inspirate din benzi desenate, iar studiourile considerau că publicul larg nu este interesat de astfel de povești.

Drept urmare, filmul a fost promovat ca un thriller psihologic, lăsând în plan secundar componenta sa profund inspirată de estetica și structura narativă a universului comic books, scrie Polygon.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

O abordare matură și neașteptată a mitologiei supereroilor

În centrul poveștii se află David Dunn (Bruce Willis), un bărbat obișnuit care supraviețuiește fără nicio zgârietură unui accident feroviar devastator.

Această întâmplare îl aduce în atenția lui Elijah Price (Samuel L. Jackson), un colecționar de benzi desenate afectat de o boală rară care îi fragilizează oasele.

Price îl convinge pe David că ar putea fi un om cu abilități extraordinare, iar dinamica dintre cei doi devine axul narativ al unui film care explorează identitatea, destinul și arhetipurile eroilor și antagonistilor clasici.

Shyamalan construiește povestea cu un ritm deliberat, aproape meditativ, acordând atenție fiecărei reacții, fiecărui cadru și fiecărei nuanțe simbolice.

Cinamatograful Eduardo Serra creează imagini care au devenit iconice, inclusiv silueta lui David în pelerina de ploaie, o prefigurare minimalistă, dar memorabilă, a unui costum de supererou. Această atenție la detaliu transformă filmul într-o meditație asupra eroismului, nu într-un spectacol plin de efecte.

În același timp, Unbreakable propune o perspectivă profund umană asupra originilor unui erou. David își descoperă treptat puterile, iar una dintre cele mai emoționante secvențe este cea în care fiul său realizează adevărul despre el.

Este o scenă construită fără artificii, bazată exclusiv pe introspecție și pe forța relației dintre tată și fiu, ceea ce conferă filmului o dimensiune emoțională rar întâlnită în gen.

Moștenirea filmului, dar și legătura cu universul creat ulterior

Deși vreme de aproape două decenii Unbreakable a rămas un film de sine stătător, Shyamalan a revenit asupra universului său în 2017 cu Split, iar mai târziu cu Glass.

Deși ultimul capitol al trilogiei nu a fost primit bine, scena finală din Split, care îl readuce pe Bruce Willis în rolul lui David Dunn, a fost un moment surprinzător și unic în cinema, demonstrând ambiția regizorului de a crea un univers conectat înainte ca acest concept să devină o normă în industrie.

Impactul filmului este cu atât mai puternic în contextul actual, în care poveștile cu supereroi au devenit omniprezente, adesea repetitive și dependente de efecte vizuale spectaculoase.

Unbreakable oferă exact opusul: o poveste despre un om obișnuit care își asumă treptat rolul de erou. Nu există bătălii grandioase, nici dezlănțuiri de puteri supranaturale, ci doar un om care încearcă să facă bine în tăcere.

Astăzi, la 25 de ani de la lansare, Unbreakable rămâne unul dintre cele mai curajoase și introspective filme ale genului. În loc să îmbrățișeze formula tradițională, îl demontează cu subtilitate, oferind o alternativă matură și profundă.

Iar într-un univers cinematografic dominat de continuări, universuri extinse și efecte CGI, filmul lui Shyamalan pare mai relevant decât oricând.