De ce iubesc oamenii picantă, chiar dacă doare? Explicația oamenilor de știință

Capsaicina, compusul care dă iuțeala ardeilor, provoacă durere, lacrimi și transpirație, dar și plăcere. Neuroștiința explică de ce unii oameni nu se mai pot opri din a mânca picant.

Mâncarea picantă provoacă reacții intense: lacrimi, nas care curge, senzație de arsură și transpirație abundentă. Corpul interpretează aceste semnale ca pe un pericol și încearcă să elimine „iritantul” cât mai repede.

Cu toate acestea, milioane de oameni din întreaga lume adoră ardeii iuți, curry-ul sau sosurile cu capsaicină, substanța activă din plantele de capsicum care dă iuțeala, scrie The Guardian.

De fapt, nu gustul este cel care atrage, ci reacția nervoasă provocată de această moleculă. Capsaicina acționează direct asupra receptorilor nervoși de pe limbă, gât și piele, imitând o senzație de arsură reală.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Evolutiv, plantele au dezvoltat acest mecanism pentru a împiedica mamiferele să le mănânce semințele. Întrebarea este: de ce unii dintre noi caută tocmai această durere?

Cum reacționează corpul la mâncarea picantă

Potrivit cercetătorului Liam Browne, specialist în neuroștiința percepției și durerii la University College London, capsaicina se leagă de un receptor numit TRPV1, localizat în neuronii responsabili cu detectarea stimulilor nocivi.

Când acest receptor este activat, organismul declanșează o reacție de tip „alarmă”: sistemul nervos autonom produce lacrimi, transpirație și senzația de căldură. Pe scurt, corpul crede că se află în pericol și încearcă să scape de substanța iritantă.

Același receptor este activat și de temperaturi ridicate (peste 42°C) sau de piperina din piperul negru, care are un efect mai blând.

Alte substanțe, precum cele din muștar sau wasabi, acționează printr-un mecanism similar, dar implică receptori diferiți, precum TRPA1 sau TRPM8, acesta din urmă fiind responsabil de senzația de răcoare produsă de mentol.

Există chiar și plante, precum Euphorbia resinifera, care conțin compuși de mii de ori mai puternici decât capsaicina și pot fi periculoși pentru om.

De la durere la plăcere: mecanismul „masochismului benign”

Deși ardeii iuți par un test de rezistență, plăcerea resimțită de unii oameni este explicabilă științific. Studiile arată că receptorii TRPV1 devin mai puțin sensibili în timp, ceea ce înseamnă că persoanele care consumă des mâncăruri picante dezvoltă o toleranță treptată.

Creierul învață că „focul” nu este real și că senzația este controlabilă, iar această siguranță transformă durerea în plăcere.

Browne explică fenomenul prin ideea de reapreciere cognitivă: experiența neplăcută este reinterpretată ca fiind sigură și chiar plăcută.

În plus, există și o componentă socială, împărtășirea experienței cu prietenii sau familia, competițiile de iuțeală, sau mândria de a suporta o aripioară „infernală”.

Fenomenul este comparabil cu vizionarea unui film de groază sau cu adrenalina oferită de un rollercoaster, un tip de „masochism benign” care oferă satisfacție prin depășirea fricii sau a durerii.

În plus, mâncărurile foarte picante determină eliberarea de endorfine, substanțe chimice care reduc durerea și induc o stare de euforie ușoară, ceea ce explică de ce unii oameni ajung să caute constant senzația de „foc” din farfurie.

Cum poți domoli efectul capsaicinei

Pentru cei mai puțin obișnuiți cu senzația de arsură, e important de știut că apa nu ajută – capsaicina este hidrofobă, deci nu se dizolvă în lichide apoase.

Laptele, în schimb, conține grăsimi și proteine care pot lega moleculele de capsaicină și le pot elimina eficient. Iaurtul are același efect, iar o înghețată cu mentă oferă un dublu beneficiu: grăsimea dizolvă substanța iritantă, iar mentolul activează receptorii TRPM8, inducând o senzație de răcorire.

Pe scurt, iubirea pentru mâncarea picantă este o combinație între biologie, adaptare și cultură. Durerea controlată devine plăcere, iar o simplă moleculă vegetală a ajuns să definească o experiență senzorială globală, de la bucătăriile din Mexic până la restaurantele asiatice.