De ce ciulesc oamenii urechile: Urechea umană și reflexele sale ascunse

Deși oamenii nu mai pot mișca vizibil urechile ca multe alte mamifere, cercetătorii au descoperit că mușchii acestora încă reacționează la sunete, într-un reflex vestigial. Acest fenomen, numit de specialiști „fosilă neurală”, sugerează că sistemele neuronale responsabile de orientarea urechilor spre sursa unui sunet sunt încă prezente în corpul uman, chiar dacă nu mai sunt funcționale în mod vizibil.

Mușchii urechii încă reacționează la sunete

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Saarland din Germania a analizat felul în care urechile oamenilor răspund la diferite niveluri de zgomot. Deși majoritatea oamenilor nu își pot mișca voluntar urechile, echipa a descoperit că mușchii implicați în această mișcare sunt totuși activi atunci când cineva ascultă cu atenție.

Pentru a testa acest fenomen, 20 de participanți fără probleme de auz au fost expuși la un mediu sonor complex: un audiobook redat simultan cu un podcast din aceeași direcție. Cercetătorii au creat trei scenarii de ascultare, cu niveluri diferite de dificultate:

• Cel mai ușor: Podcastul era mai încet decât audiobookul, iar vocile celor două surse aveau tonuri distincte.
• Cel mai dificil: Două podcasturi erau redate simultan, fiind mai puternice decât audiobookul, iar una dintre voci avea un ton similar cu cel al audiobookului.

Folosind electrozi pentru a măsura activitatea electrică a mușchilor urechii, cercetătorii au observat că mușchii superiori ai urechii, responsabili de ridicarea acesteia, deveneau mai activi pe măsură ce ascultarea devenea mai dificilă. De asemenea, mușchii posteriori ai urechii, care o trag înapoi, erau mai activi atunci când sunetele veneau din spatele participantului.

Reflexe moștenite din evoluție

Descoperirea sugerează că, deși oamenii nu mai pot mișca urechile în mod voluntar, creierul încă încearcă să le orienteze spre sursa sunetului, așa cum fac animalele cu o audiție mai dezvoltată. Acest fenomen ar putea fi un vestigiu al unei adaptări evolutive care a fost utilă strămoșilor noștri cu milioane de ani în urmă, dar care s-a pierdut odată cu schimbările în anatomia umană.

Principalul autor al studiului, Andreas Schröer, a explicat că aceste circuite neuronale sunt încă prezente, dar nu mai au o utilitate reală. „Este probabil ca sistemul nostru vestigial auriculomotor să facă tot ce poate, dar fără un beneficiu perceptibil”, a declarat el.

Chiar dacă studiul a fost realizat pe un număr redus de participanți, el oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care evoluția umană a păstrat anumite mecanisme, chiar și atunci când ele nu mai sunt funcționale. Cercetătorii sugerează că studii viitoare, realizate pe un eșantion mai mare și mai divers, ar putea oferi informații și mai detaliate despre acest reflex străvechi.

Această descoperire nu doar că aduce noi perspective asupra biologiei umane, dar ar putea avea și implicații în domeniul neurologiei și al cercetării asupra modului în care creierul răspunde la sunete și la procesul de ascultare activă.