De ce apar ridurile odată cu înaintarea în vârstă: oamenii de știință au identificat cauza exactă

Un nou studiu realizat de cercetători de la Binghamton University din New York oferă explicația detaliată și confirmată științific pentru apariția ridurilor pe piele, un fenomen considerat până acum mai degrabă un efect inevitabil al îmbătrânirii. Conform echipei coordonate de inginerul biomedical Guy German, pielea noastră se comportă, în timp, similar unei perechi de blugi purtată intens: pliurile și cutele apar în zonele solicitate repetat, iar procesul este ireversibil.

Cercetarea, publicată recent în Journal of the Mechanical Behavior of Biomedical Materials, aduce pentru prima dată dovezi experimentale directe care demonstrează modul în care pielea se degradează fizic sub influența factorilor mecanici și biologici asociați vârstei. Concluziile au implicații semnificative atât pentru tratamentele dermatologice, cât și pentru produsele cosmetice anti-îmbătrânire.

Ridurile nu sunt doar un semn al vârstei, ci rezultatul mișcărilor repetitive

Pentru a înțelege exact cum se formează ridurile, cercetătorii au testat mostre de piele prelevate de la persoane cu vârste cuprinse între 16 și 91 de ani. Au folosit un instrument special, numit tensometru cu forță redusă, care simulează întinderea și eliberarea pielii într-un mod asemănător mișcărilor faciale zilnice – cum ar fi râsul, clipitul sau zâmbetul.

Rezultatele au arătat că aceste mișcări repetate, în timp, determină o contracție progresivă a țesutului cutanat, contracție care devine tot mai pronunțată odată cu înaintarea în vârstă. Pielea începe astfel să se onduleze și să se încrețească, exact cum se întâmplă cu materialele textile tensionate și purtate frecvent.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

În plus, cercetătorii au descoperit că pielea se află, în mod natural, într-o stare semi-întinsă. Cu timpul, stratul exterior (stratum corneum) devine mai rigid, în timp ce stratul interior se înmoaie din cauza pierderii densității rețelei de colagen. Acest dezechilibru contribuie la pierderea formei și la apariția cutelor permanente.

Potrivit lui German, fenomenul este comparabil cu comportamentul plastilinei elastice (Silly Putty): atunci când este întinsă într-o direcție, ea se subțiază în cealaltă. „Așa se întâmplă și cu pielea. Iar odată cu vârsta, această contracție devine mai pronunțată. Când pielea se contractă prea mult, începe să se onduleze. Așa apar ridurile”, explică el.

Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului este legată de natura poroelastică a pielii. Mai exact, pielea nu doar că se întinde și se contractă, dar și pierde lichid în timp, ceea ce reduce volumul său total și accentuează ridurile. Acest efect nu a mai fost documentat anterior în legătură cu procesele de îmbătrânire a pielii umane.

Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea pielii de a reține apă scade, iar acest lucru contribuie decisiv la formarea ridurilor, în special în zonele în care mișcările faciale sunt frecvente – cum ar fi colțurile ochilor sau fruntea. De aceea, liniile de expresie, cunoscute popular sub denumirea de „linii de râs” sau „linii de îngrijorare”, au o bază științifică bine definită.

Cercetarea sugerează și o corelație între efectele îmbătrânirii cronologice și impactul radiațiilor ultraviolete. Expunerea îndelungată la soare accelerează degradarea pielii și amplifică apariția ridurilor, în special la persoanele care lucrează în aer liber. Protecția solară devine astfel nu doar o măsură estetică, ci și una funcțională în menținerea integrității țesutului cutanat.

Implicații medicale și cosmetice: de la prevenție la tratament

Pe lângă explicațiile oferite despre formarea ridurilor, studiul aduce și perspective noi pentru înțelegerea unor afecțiuni dermatologice mai complexe. Prin analizarea modului în care pielea își pierde elasticitatea și capacitatea de regenerare, specialiștii pot dezvolta terapii mai eficiente pentru boli ale pielii care apar odată cu vârsta, cum ar fi dermatita atopică sau pielea xerotică.

De asemenea, metodele de analiză aplicate în acest studiu pot fi extinse pentru a înțelege mai bine cum se comportă și alte tipuri de țesuturi din corpul uman. O posibilă direcție de cercetare ar fi aplicarea acestui model la încrețiturile creierului, care, deși au altă cauză, implică și ele modificări de structură și presiune în timp.

Pentru industria cosmetică, aceste descoperiri oferă un cadru obiectiv de evaluare a eficienței produselor anti-îmbătrânire. De exemplu, se pot crea teste care măsoară dacă o cremă reușește într-adevăr să reducă contracția pielii sau pierderea de lichid, în loc să se bazeze doar pe percepții subiective sau fotografii comparate înainte și după.

În concluzie, pielea nu se încrețește pur și simplu pentru că „trece timpul”, ci pentru că reacționează activ la mișcările și condițiile la care este expusă. Iar acum, pentru prima dată, știința oferă dovezi clare despre cum și de ce se întâmplă acest lucru – un pas important nu doar pentru dermatologie, ci și pentru înțelegerea procesului natural de îmbătrânire umană.