Danube Rock Revolution, la prima ediție întoarsă la origini: Cum a fost la festivalul care i-a readus pe Uriah Heep la Galați

S-a întâmplat și prima ediție a Danube Rock Revolution Festival, de la Galați, care a început oarecum în forță de vreme ce headlineri au fost internaționalii de la Uriah Heep.

Evident, după ce am fost deja vara aceasta la Venus, pentru Odyssea Rock Fusion Festival și la Râșnov, pentru Rockstadt, nu aveam cum să lipsesc fix de la festivalul ce se desfășura chiar în curtea mea, la Galați.

O mică istoria a festivalurilor de rock din Galați: de la ce început totul, în ce s-a transformat și ce este acum

Din capul locului, ideea de festival rock la Galați nu este una noua – de încercat s-a mai încercat și cu alte ocazii, tot cu Uriah Heep, dar și cu Jethro Tull, iar Danube Rock Revolution se poate spune că reprezintă o reînviere a ceea ce s-a vrut inițial, dar s-a uitat pe drum. Poate te întrebi „ce s-a vrut inițial?”.

Ei, bine, acum mulți-mulți ani, s-a început ideea unui fest rock în orașul dunărean, dar ulterior, de la ediție la ediție, a reușit să se transforme în orice dar nu în rock, edițiile de pe urmă aducând-o pe scenă chiar și pe Delia (nu că aș avea ceva cu Delia, ba dimpotrivă, mi-este extrem de simpatică, însă ceea ce cântă ea pentru traiul zilnic, în ciuda a ceea ce ascultă în privat, nu se pliază pe un asemenea eveniment).

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Așadar, rockerii din Galați au început să evite fenomenul, fiind ferm convinși că acesta începuse deja să semene cu orice altă manifestație muzicală pe care o puteai întâlni la zilele orașului, ba chiar gratis acolo, nu plătind un abonament.

Anul 2025 a fost cel în care s-a încercat revenirea la originile rock, festivalul beneficiind de un rebranding atât din punct de vedere vizual, cât și muzical, dar și cu alți oameni la „butoane”.

Întrebarea este: s-a reușit? N-am un răspuns general valabil pentru că, oricât aș încerca, nu am cum să fiu altfel decât subiectivă, dar îți voi expune ceea ce s-a văzut prin ochii mei timp de patru zile pe Stadionul Dunărea din Galați.

Danube Rock Revolution Festival 2025 / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Despre organizarea Danube Rock Revolution Festival: ce-a fost bine

Evident că există mereu loc de mai bine peste tot, chiar și la festivaluri cu mulți ani de experiență în spate, așa că, dacă ar fi să fac o medie, aș spune că, pentru prima ediție, festivalul iese pe plus, luând în calcul faptul că am reușit să mă simt mai mult decât decent, dacă nu chiar bine.

Am apreciat destul de mult faptul că s-a revenit la stadion, în detrimentul plajei Dunărea unde mersul prin nisip putea deveni un chin pentru picioare, așa cum am apreciat și accesul prin două puncte, astfel încât să se elimine eventuala înghesuială.

Mai mult decât atât, pentru cei veniți din afara Galațiului, dar fără prea mulți bani pentru cazare (iar în Galați, în mod miraculos, cazările sunt destul de scumpe), festivalul a pus la dispoziție o zonă de camping la un preț mai mult decât accesibil.

Adevărat, poate că mi-aș fi dorit să văd ceva mai mult public, însă n-am uitat că vorbim despre prima ediție (cel puțin în noua formulă) așa că sper ca de la anul încolo situația să se schimbe, condiția fiind ca și în viitor să se includă în „meniul muzical” cel puțin o trupă internațională de renume, așa cum anul acesta a fost Uriah Heep. Altfel, nu prea văd cum s-ar putea sparge bariera festivalului local. Nu de alta, dar trupele românești importante (prezente, de altfel, și ele la acest festival) sunt uneori mai accesibil de văzut la București decât la Galați.

Au existat, de asemenea, vreo câteva standuri cu „marfă rockărească” (tricouri, brățări, casete, viniluri, etc), corturi sub care puteai admira motoare de o frumusețe impresionantă aparținând motocicliștilor veniți la festival, dar și câteva locuri cu mâncare și băutură, între care inclusiv unul de unde puteai să cumperi băuturi alcoolice din Republica Moldova (da, din alea care te dau cu roțile în sus de la primul shot).

Nu în ultimul rând, sonorizarea a fost mult mai bună decât mă așteptam, cu câteva rateuri ici și colo (una notabilă fiind la Iris), dar scuzabile – se întâmplă și la case mai mari, nu dă nimeni cu parul.

Și-ar mai fi de menționat tombola pe baza abonamentului unde s-a putut câștiga un motor, lucru care s-a și întâmplat. Iată ce metodă bună de-a atrage oamenii la festival!

Danube Rock Revolution Festival 2025 / în imagine, logo-ul festivalului / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Ce aș remedia: fără „dolărei”

Și, pentru că tot am adus vorba despre ce ai putut mânca sau bea, am să vorbesc un pic și despre un aspect mai puțin plăcut, pentru că orice critică poate fi, până la urmă, constructivă dacă este luată ca atare.

La bere, apă și încă alte câteva produse din categorie, festivalierii erau rugați să meargă la un stand special de unde își puteau cumpăra câte o bancnotă de 20 de „dolari” în schimbul sumei de 12 lei (cam cât costa o apă sau o bere).

Evident, nu vorbim despre dolari adevărați, ci despre o metodă care s-a vrut a fi originală, dar care s-a împotmolit la naștere.

Problema nu este nici măcar asta, ci faptul că, la sfârșitul primei zile de festival, dacă rămâneai cu „dolari” în buzunar, a doua zi nu-i mai puteai folosi, ci trebuia să-ți cumperi alții. De la sine înțeles că rămâneai cu niște hârtii trase la imprimantă la purtător pe care plătisei anterior 12 lei/bucata.

Trebuie reamintit faptul că acei „dolari” nu puteau fi folosiți la toate standurile de mâncare și băutură ci, așa cum am menționat anterior, doar la câteva dintre ele. Așa că ori stăteai pe bere și apă toată seara, ori riscai să rămâi cu banii dați.

La Rockstadt, spre exemplu, ai parte de un card pe care îl încarci la începutul festivalului cu ce sumă vrei tu, iar dacă la sfârșit încă mai ai bani necheltuiți pe el, mergi și-i primești înapoi, nimic nu se pierde. Același lucru și la Odyssea, festival care, spre deosebire de Rockstadt, este și el la prima ediție, la fel ca Danube Rock Revolution.

Iar dacă schema cu cardul personalizat e prea complicată și poate cam birocratică pe partea internă, e în regulă și cu bani cash peste tot sau plata cu cardul bancar din dotare.

„Dolarii” / Foto: Iulia Kelt (Playtech.ro)

Ce altceva aș mai schimba: ideea de prezentator între piese

O altă treabă care ar fi putut lipsi sau, cel puțin, ar fi putut să nu fie atât de intensă este prezența prezentatorului între trupe.

Înțeleg logistica din spate și anume că, în lipsa celei de-a două scenă, era nevoie de timp pentru ca trupele să-și schimbe instrumentele între ele, însă la modul cel mai sincer că momentele în care prezentatorul a ales să vorbească doar ca să nu tacă m-au obosit teribil, iar acest lucru nu numai pe mine. Mă gândesc că și pentru el a fost o corvoadă să se tot gândească cu ce să umple liniștea.

Aș fi ascultat cu cea mai mare plăcere o muzică pusă „pe bandă” sau chiar murmurul publicului, dacă era nevoie.

Din punctul meu de vedere, prezentatorii nu-și au rostul la festivalurile de rock, chiar dacă sunt perfect conștientă că mulți încă practică acest lucru, dar mă întreb constant „de ce”? Suntem în 2025, nu în 1985.

Să vorbim, în sfârșit, despre muzică

Prima zi

Dacă prima zi a început cu școlile de muzică din Galați, o inițiativă mai mult decât bună întru promovarea celor care au mai multă nevoie de ea, seara s-a încheiat cu E-an-na și Kempes, două nume care reușesc să strângă suficient public la gard.

A doua zi

A doua zi s-a mizat mai mult pe trupele de cover și tribut: gălățenii de la Over (care au venit cu un proiect Pink Floyd), The Hollywood Rose (tribut Guns N’ Roses), Masterpiece (tribut Metallica) și The Rock (tribut AC/DC).

Ulterior, pe scenă, au apărut sibienii energici de la One Night Stand, seara fiind încheiată de un concert Bucovina (care nu știu exact ce ritualuri au făcut prin spatele scenei, dar au reușit să aducă și torențiala cu ei, dar ei tot nu s-au lăsat de cântat).

One Night Stand la Danube Rock Revolution Festival 2025 / Foto: Iulia Kelt (Playtech.ro)

A treia zi

Cei de la Momentum (gălățeni și ei) au deschis a treia zi de festival, urmând ca, spre final, publicul să se bucure de minunații om la lună, iar deznodământul le-a aparținut celor de la Trooper.

O surpriză pentru toată lumea a fost momentul trupei tribut Depeche Mode care n-a sunat deloc rău. Bașca, nu s-au bătut rockerii cu depeșarii, semn că s-a mai emancipat lumea din anii ’90.

Sunt, totuși, curioasă ce s-ar fi întâmplat dacă se aducea și o trupă de punk?

Într-o notă chiar și mai amuzantă de atât, am aflat că unii plătitori de abonament la festival aveau senzația că cei care cântă pe scenă sunt chiar Depeche Mode. Dacă a fost cu bucurie, nu mai există loc de comentarii sau ironii, nu? Să nu le stricăm oamenilor fericirea.

A patra zi

Ultima seară a aparținut celor de la Anton, Altar, Dirty Shirt, Iris și, într-un final așteptat de toată lumea, Uriah Heep.

Nu am cum să nu mă opresc din nou la cei de la Dirty Shirt și am să menționez că și de data aceasta au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a atrage atenția asupra adăposturilor de animale, de data aceasta accentul fiind pus pe Help Lăbuș Galați.

Danube Rock Revolution Festival 2025 / în imagine: Dan Rini Crăciun și Cristian Bălănean (Dirty Shirt) alături de Playtech

Help Lăbuș, susținuți de Dirty Shirt la Danube Rock Revolution Festival 2025 / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

Cât despre cei mai așteptați oameni ai serii, Uriah Heep, în mod cert n-au dezămagit și nici nu prea aveau cum să facă asta, în condițiile în care au atâția zeci de ani de experiență în spate. Totuși, de la o vârstă pare că te enervezi un pic mai ușor: un membru al trupei l-a „rugat” pe unul dintre fotografi să „fu*k off” (sau cum ar spune Irina Margareta Nistor: „du-te dracului!”).

Uriah Heep la Danube Rock Revolution Festival 2025 / Foto: Iulia Kelt (Playtech.ro)

Ce-a rămas în urmă

A rămas amintirea câtorva zile petrecute cinstit cu prietenii, pe muzică care a sunat bine, concluzia fiind că a doua ediția chiar ar trebui să se întâmple, pentru că loc de îmbunătățiri va fi mereu, oricând. Din ele învățăm să fim mai buni, să ne perfecționăm.

În încheiere, tuturor celor care s-au plâns că nu și-ar lăsa niciodată copiii la așa „desdrăbălări” și „satanisme” vreau să le transmit că, în afara faptului că se dansează poate un pic mai agitat decât pe muzica populară, la orice festival rock la care am fost, inclusiv acesta, bunul simț n-a lipsit absolut nicio secundă și, mai mult decât atât, niciun copil sau adolescent nu a fost în pericol. Dacă știu ceva despre rockeri este că, în eventualitatea în care ar apărea un pericol, ar face zid în jurul celui cu șanse de a deveni victimă.