15 dec. 2025 | 15:20

Dacă l-ai ratat la cinema, filmul Until Dawn de pe HBO Max merită toată atenția ta. Jocul video care te-a ținut cu sufletul la gură a devenit film horror

ENTERTAINMENT
Share
Dacă l-ai ratat la cinema, filmul Until Dawn de pe HBO Max merită toată atenția ta. Jocul video care te-a ținut cu sufletul la gură a devenit film horror
Un horror tensionat, inteligent și surprinzător, ideal de recuperat pe HBO Max

Until Dawn, adaptarea cinematografică a jocului video lansat de Supermassive Games în 2015, a fost una dintre surprizele plăcute ale anului pe care le-am văzut în cinematofrafele din România, despre care am scris aici. Regizat de David F. Sandberg, cunoscut pentru abilitatea sa de a construi suspans cu mijloace simple, filmul a avut un parcurs solid în cinematografe și și-a găsit rapid publicul. Acum, odată ajuns pe HBO Max în România, este momentul ideal să-l recuperezi dacă l-ai ratat pe marele ecran. Transpunerea universului jocului (pe care l-am jucat cu sufletul la gură) într-o poveste cinematică nouă aduce suficient mister, tensiune și atmosferă încât Until Dawn să funcționeze atât pentru fanii titlului original, cât și pentru cei care nu au jucat niciodată varianta interactivă.

De la jocul video la film: atmosferă, personaje și reinterpretarea poveștii

Jocul Until Dawn era construit pe ideea unui slasher interactiv, unde fiecare decizie putea salva sau condamna un personaj. Filmul alege o abordare diferită: păstrează mitologia wendigo-urilor, tema experimentelor psihologice și atmosfera montană izolată, dar spune o poveste nouă. Protagonista Clover, interpretată de Ella Rubin, pleacă în căutarea surorii sale dispărute, Melanie, alături de Max (Michael Cimino), Nina (Odessa A’zion – cu care puteți citi un interviu exclusiv pentru Playtech aici), Megan (Ji-young Yoo) și Abe (Belmont Cameli). Grupul ajunge în Glore Valley, o zonă în care se petrec dispariții misterioase și unde realitatea pare să se fractureze.

Filmului îi reușește excelent transpunerea mecanicii de „time loop” — noaptea se repetă, iar personajele mor în moduri tot mai brutale, doar pentru a se trezi din nou, aparent prinse într-un coșmar fără ieșire. Această alegere narativă evocă structura jocului, fără a încerca să o copieze. Regizorul Sandberg folosește simboluri, indicii și cadre recurente pentru a crea aceeași senzație de inevitabilitate pe care jucătorii o cunoșteau foarte bine.

Reapariția lui Peter Stormare în rolul lui Dr. Alan J. Hill, psihologul enigmatic prezent și în joc, întărește conexiunea cu materialul original. Prezența lui funcționează ca un „ancoră” pentru fani și aduce o doză suplimentară de intensitate, fiecare scenă cu el schimbând tonul poveștii.

În box-office, filmul a performat neașteptat de bine pentru un horror R-rated bazat pe un IP de nișă, depășind 50 de milioane de dolari la nivel global și întărind statutul de adaptare respectabilă, nu doar o replică superficială a universului jocului.

Performanțe, dinamici și un antagonist care îți rămâne în minte

Distribuția este un atu important al filmului. Ella Rubin transformă personajul Clover într-un reper emoțional, oferind o interpretare matură, vulnerabilă, dar în același timp determinată. Michael Cimino, în rolul lui Max, aduce echilibrul necesar între sarcasm și anxietate, jucând un personaj prins între trecut și pericolul prezent.

Odessa A’zion, Ji-young Yoo și Belmont Cameli contribuie la dinamica de grup, evitând clișeele tipice din producțiile horror. Fiecare are un rol clar în poveste, iar scenariul le conturează suficient de bine conflictele interne pentru ca publicul să se implice emoțional. Ji-young Yoo, în special, oferă una dintre cele mai interesante interpretări, printr-un personaj sensibil, atent la semnalele greu de explicat ale realității fracturate în care au ajuns.

Peter Stormare, în rolul Dr. Hill, rămâne intens, imprevizibil și fascinant, exact ca în joc. Aparițiile lui sunt rare, dar decisive, și de fiecare dată schimbă percepția asupra a ceea ce se întâmplă cu personajele.

Pe partea vizuală, creaturile, umbrele, formele deformate și wendigo-urile sunt realizate cu un mix reușit de efecte practice și CGI. Designul lor păstrează estetica sinistră din joc, iar filmul știe să nu le supraexpună, ceea ce amplifică tensiunea.

Ce aduce diferit Until Dawn și de ce funcționează atât de bine în streaming

Cinematografia semnată de Lena Ortega pune accent pe cadre strânse, spații înguste și o paletă rece care subliniază izolarea și pericolul constant. Cabana, pădurea și sanatoriul sunt filmate cu atenție la detalii, devenind personaje în sine. Sunetul, compus de Ben Salisbury, îmbină momentele de liniște apăsătoare cu accente sonore care te fac să tresari, fără a cădea în capcana efectelor ieftine.

Filmul funcționează excelent atât pentru cei care cunosc jocul, cât și pentru cei care nu au interacționat cu el. Fanii vor recunoaște referințe discrete — cadre, obiecte, replici, elemente narative — în timp ce spectatorii noi primesc o poveste de sine stătătoare, coerentă și intensă.

În cinema, Until Dawn a fost apreciat pentru combinația sa de horror psihologic, creaturi, mister și tensiune. În streaming, experiența este chiar mai potrivită: filmul este dens, uneori claustrofob, și se savurează excelent într-un cadru controlat, unde atmosfera întunecată devine parte din vizionare.

O adaptare horror solidă, bine jucată și demnă de recuperat, pe HBO Max

Until Dawn reușește ceea ce multe adaptări după jocuri nu reușesc: păstrează esența originalului, dar spune o poveste proprie, matură și cinematografică. Cu interpretări eficiente, atmosferă bine controlată și un antagonist memorabil, filmul confirmă de ce a avut succes la box-office și de ce merită atenția pe HBO Max. Dacă nu l-ai văzut la cinema, acum este momentul perfect să îl descoperi — și vei înțelege de ce universul Until Dawn continuă să fascineze.