Cum o dai, tot nu e bine – Poluarea ascunsă din spatele mașinilor electrice

Deși mașinile electrice sunt promovate drept o alternativă ecologică la cele pe benzină, impactul lor asupra mediului este departe de a fi neglijabil.

Producția bateriilor necesare acestora implică exploatarea intensivă a metalelor rare, un proces care generează poluare severă și afectează comunitățile locale, scrie publicația Futurism.

Ce a scos la iveală o investigație despre mașinile electrice

O investigație recentă scoate la iveală o situație alarmantă în Indonezia, unde una dintre cele mai mari operațiuni de extragere a nichelului este acuzată că a ascuns ani la rând dovezi privind contaminarea cu o substanță chimică extrem de periculoasă.

Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) a publicat o anchetă amplă în care arată că Harita Group, un conglomerat indonezian cu operațiuni masive în domeniul mineritului de nichel, ar fi fost implicat într-un proces sistematic de poluare cu crom hexavalent (crom-6).

Compusul, cunoscut pentru efectele cancerigene, este un subprodus al proceselor de topire la temperaturi înalte folosite în extragerea nichelului, iar notorietatea lui a crescut odată cu celebra anchetă condusă de activista Erin Brockovich în anii ’90.

Documentele obținute de OCCRP, inclusiv mii de e-mailuri interne, sugerează că Harita cunoștea încă din 2012 nivelurile periculoase de crom-6 din apele locale, dar a ales să păstreze informația secretă.

Într-un mesaj adresat autorităților, compania ar fi cerut explicit să nu se comunice publicului datele respective, invocând „o situație nefavorabilă”.

În paralel, Harita declara public, în 2023, că respectă reglementările de mediu și că gestionează corespunzător deșeurile industriale.

Greenwashing industrial și costul ascuns al tranziției energetice

Acest caz scoate în evidență o realitate incomodă: tranziția către energie verde și mobilitate electrică este adesea construită pe spatele unor comunități vulnerabile din Sudul global.

Deși mașinile electrice contribuie la reducerea poluării în marile orașe din țările dezvoltate, ele sunt alimentate de resurse extrase cu prețul sănătății oamenilor și al distrugerii mediului în regiunile extractive.

Operațiunile Harita reprezintă, de altfel, un exemplu cât se poate de elocvent. Deși firma are în dotare laboratoare și echipe de experți care prelevează în mod constant probe de sol și apă, în conformitate cu legislația indoneziană, se pare că aceste mecanisme de control au fost folosite pentru a masca adevărul, nu pentru a preveni poluarea.

Într-o fotografie de imagine publică, directorul de sănătate, securitate și mediu al companiei a fost surprins ridicând un pahar cu apă dintr-un izvor local la buze, dar fără a o bea, un gest simbolic, dar lipsit de transparență reală.

Mai grav este faptul că în ciuda semnalărilor privind contaminarea, compania nu ar fi luat măsuri concrete pentru a reduce impactul asupra comunităților locale.

Astfel de practici nu sunt izolate: în industria metalelor prețioase și a bateriilor pentru mașinile electrice, acoperirea impactului ecologic a devenit aproape o normă.