Cum ne-au indus în eroare „vasele murdare” antice: Ce arată noul studiu despre uleiul de măsline

Arheologia mediteraneană ar putea intra într-o perioadă de reevaluare, după ce un studiu recent sugerează că reziduurile considerate timp de decenii drept ulei de măsline pe ceramica din epoca bronzului ar fi, de fapt, altceva.

Deși uleiul de măsline este folosit de aproximativ 8.000 de ani și apare frecvent în analizele de laborator ale vaselor excavate, noile date arată că solurile bogate în calciu ale regiunii nu permit conservarea eficientă a markerilor moleculari specifici uleiurilor vegetale.

Așadar, ceea ce era atribuit automat uleiului de măsline ar putea proveni din alte tipuri de grăsimi sau uleiuri, scrie Popular Science.

Cercetarea, publicată în Journal of Archaeological Science, ridică întrebări majore despre interpretările făcute în ultimele decenii, arătând că mediul chimic al solurilor mediteraneene degradează rapid compușii caracteristici uleiului de măsline. Acest lucru înseamnă că multe dintre concluziile trecute ar putea necesita o reexaminare atentă.

Un experiment inspirat de „spălatul vaselor” antice

Studiul a pornit în 2019, atunci când Rebecca Gerdes, doctorandă în arheologie la Cornell University cu formare în chimie, și-a propus să testeze riguros modul în care solurile afectează conservarea reziduurilor organice de pe ceramică.

Gerdes își descrie adesea munca printr-o metaforă simplă: „spăl vase antice, păstrez lichidul de clătire și analizez moleculele pentru a înțelege cum au fost folosite obiectele.”

Analiza reziduurilor organice este deja o ramură importantă a arheologiei, însă numeroase afirmații privind identificarea uleiului de măsline nu au fost verificate cu metode moderne. Împreună cu profesorul Sturt Manning, Gerdes a decis să reviziteze aceste presupuneri și să creeze un protocol experimental solid.

Din cauza restricțiilor de călătorie din timpul pandemiei, Gerdes nu a putut ajunge în Cipru, zona principală de interes, însă mostrele de sol au fost trimise laboratorului de la Cornell. Acolo, echipa a colaborat cu specialiști în inginerie chimică pentru a recrea condițiile în care reziduurile se degradează.

Solul mediteranean schimbă povestea ceramicii bronzului

Echipa a produs pelete ceramice din lut modelat și ars, apoi le-a îmbibat în ulei de măsline. Acestea au fost îngropate atât în sol cipriot, bogat în calciu și alcalin, cât și într-un sol mai acid din New York, pentru comparație. În decurs de un an, probele au fost incubate la 50°C pentru a accelera procesele de degradare.

Rezultatele au fost surprinzătoare: în solul cipriot, cantitatea de reziduuri vegetale a scăzut semnificativ, iar markerii moleculari esențiali ai uleiului de măsline, precum acizii dicarboxilici, au dispărut în mare parte. În schimb, în solul mai puțin alcalin din New York, acești compuși au fost mult mai bine conservați.

Acest fenomen explică de ce anumite reziduuri găsite pe vasele mediteraneene pot semăna atât cu uleiurile vegetale, cât și cu grăsimile animale. În timp, degradarea poate distorsiona complet semnătura moleculară, făcând dificilă o identificare certă.

Gerdes subliniază că există o predispoziție în rândul arheologilor de a „vedea” ulei de măsline acolo unde povestea istorică îl favorizează, fiind un produs economic central în regiune. Dar această abordare romanticizată ar putea conduce la interpretări greșite.

Studiul nu analizează vase antice autentice, însă oferă un cadru nou pentru reevaluarea lor. Ar putea exista reziduuri de alte uleiuri vegetale sau chiar de grăsimi animale, încă nedetectate corect.

Cercetătorii precizează că este nevoie de o reexaminare sistematică a ceramicii din siturile mediteraneene, în special din epoca bronzului târziu (1650–1100 î.e.n.), o perioadă esențială pentru înțelegerea rețelelor comerciale și a obiceiurilor culinare.

În concluzie, ceea ce părea un detaliu culinar minor deschide acum o discuție mult mai amplă despre metodele de analiză și interpretare în arheologie. „Poveștile frumoase” despre uleiul de măsline antic ar putea ascunde, de fapt, o realitate mult mai complexă, una care așteaptă să fie redescoperită printr-o analiză modernă și riguroasă.