Cum au ajuns inspectorii ANAF să se bazeze pe drone în lupta cu evaziunea fiscală, fraudele financiare din România
După ani în care controalele s-au făcut mai ales pe baza unor sesizări și a loteriilor de risc, Fiscul încearcă o schimbare de paradigmă: mută o parte din „munca de teren” în aer și în cloud. Dincolo de promisiuni, există deja un software de analiză care ghidează echipele acolo unde probabilitatea de nereguli este mare, iar următorul pas țintit de Ministerul Finanțelor este dotarea inspectorilor cu drone și camere video purtate pe corp. Modelele de inspirație vin din state care au redus consistent evaziunea tocmai prin tehnologie, iar autoritățile române spun că vor replica aceleași mecanisme de selecție a riscului și documentare a probelor.
În practică, dronele pot oferi supraveghere în timp real asupra unor fluxuri de mărfuri din depozite mari, în zone logistice greu accesibile, dar și asupra șantierelor sau construcțiilor „ascunse” privirii la nivelul străzii. Ideea nu este să înlocuiești controlul clasic, ci să-l concentrezi: când ai imaginea de ansamblu din aer și corelezi datele cu registrele fiscale, șansele să risipești resurse pe controale „în orb” scad considerabil.
Cum ar funcționa sistemul cu drone și ce rezultate așteaptă autoritățile
Planul pornește de la o infrastructură digitală deja în curs de consolidare: selecția pe bază de risc făcută de un soft antifraudă și extinderea instrumentelor digitale care obligatoriu îți lasă urme fiscale. Dronele se adaugă ca „senzori” mobili: pot documenta mișcarea paletelor, pot inventaria suprafețe construite sau extinderi neautorizate și pot furniza materiale video ce devin probă în dosare. Dacă adaugi camerele bodycam la nivelul echipajelor din teren, obții un lanț de custodie mai curat și mai greu de contestat, de la selecția cazului până la constatarea faptelor.
Experiențele altor state arată că tehnologia reduce atât contactul fizic (și tentațiile aferente), cât și arbitrarul. Grecia, de pildă, a folosit drone, inteligență artificială și integrarea masivă a bazelor de date ca să urmărească zonele vulnerabile, inclusiv în sezonul turistic. România încearcă o rețetă similară: mai întâi un motor de analiză care prioritizează riscurile, apoi instrumente de documentare care scad spațiul pentru interpretări.
Ce înseamnă pentru tine: cum te pregătești ca antreprenor sau administrator de depozit
Dacă lucrezi în distribuție, logistică, HoReCa sau retail, tehnologia schimbă modul în care te conformezi. În practică, trebuie să ai procesele și documentele la zi și să lași „urme digitale” corecte, dincolo de contabilitatea clasică. Asta înseamnă să folosești sistemele electronice (e-factura, registre electronice de casă, fișe de stoc) cu rigurozitate, pentru ca orice control declanșat de o alertă să găsească imediat corespondența dintre marfă, document și fluxul real.
La nivel operațional, îți este util să mapezi spațiile și fluxurile din depozite: loc de recepție, picking, ambalare, încărcare. Dacă dronele pot vedea din aer mișcări care nu apar în documente, controlul va începe cu un avantaj de probă. Ca să eviți astfel de situații, asigură-te că etichetele, registrele de intrări/ieșiri și trasabilitatea loturilor sunt sincronizate cu toate documentele fiscale și cu sistemul tău ERP. Orice neconcordanță dintre ce „se vede” și ce „se declară” devine în 2025 un risc imediat, nu o problemă pe care o discuți peste luni.
Bodycam-urile schimbă relația din teren, iar datele conectate schimbă selecția cazurilor
Camerele video purtate pe corp vor standardiza interacțiunile din timpul controlului. Pentru tine, avantajul este previzibilitatea: știi că procedurile sunt filmate, știi ce documente ți se cer și când, iar la final există o înregistrare completă care poate fi invocată dacă apare un litigiu. Pentru inspector, bodycam-ul reduce presiunea deciziilor „la cald” și oferă protecție în fața acuzațiilor. În tandem cu selecția pe bază de risc, aceste instrumente mută accentul dinspre „câte controale am bifat” spre „câtă evaziune am preîntâmpinat”.
În plus, extinderea instrumentelor digitale fiscale în România înseamnă că orice tranzacție are tot mai des un corespondent electronic: facturi raportate, bonuri fiscalizate, rapoarte de stoc, chiar imagini din depozite care pot fi corelate cu marfa facturată. Dacă faci achiziții sau livrări neconforme, urmele se văd mai repede și se pot corobora din mai multe surse, fără deplasări inutile.
Ce rămâne de făcut la nivel de stat și ce poți face tu acum
Autoritățile mai au pași tehnici: proceduri clare pentru folosirea dronelor, stocarea și accesarea imaginilor, politici de protecție a datelor, plus finanțarea echipamentelor și instruirea echipelor. Pentru tine, partea pragmatică este să intri în „modul auditabil”: să ai politici interne de conformare, inventare periodice care se pot confrunta cu documentele fiscale și un jurnal intern al operațiunilor din depozit. Dacă știi că orice control va începe de la un semnal din soft și se va verifica prin imagini, îți calibrezi din timp procesele ca să nu apari în lista scurtă a riscurilor.
Dincolo de tehnologie, miza reală rămâne aceeași: transparență în fluxurile de marfă și corelație între document și realitate. Iar în 2025 asta nu mai e doar o recomandare, ci o condiție de funcționare, pe care o poți demonstra rapid dacă ții datele curate și sincronizate.
Surse: relatări despre planurile ANAF de dotare cu drone și folosirea unui soft de analiză de risc, inclusiv comparația cu modelul britanic; anunțuri despre introducerea bodycam-urilor pentru inspectorii antifraudă și vameși; materiale despre folosirea dronelor și a inteligenței artificiale în Grecia; actualizări privind extinderea raportărilor fiscale electronice în România.