Cum ar fi apărut conștiința umană: Teoria cercetătorului Nikolay Kukushkin despre inevitabila evoluție spre inteligență

Într-un nou volum dedicat originilor conștiinței, cercetătorul Nikolay Kukushkin, om de știință la Universitatea New York, propune o perspectivă radicală asupra felului în care mintea umană a apărut.

El susține că evoluția vieții pe Pământ a împins, aproape inevitabil, către un tip de inteligență asemănător celui uman, iar răspunsurile la marile întrebări despre conștiință se află în chiar natura fizică a universului, scrie Live Science.

În cartea sa, One Hand Clapping: Unraveling the Mystery of the Human Mind (2025), Kukushkin urmărește traseul conștiinței de la primele molecule genetice formate pe Terra până la Homo sapiens, susținând că mecanismele care ne permit să fim conștienți derivă din logica fundamentală a cauzalității.

Ce este conștiința? O „circulație” continuă între predicții și percepție

Kukushkin pleacă de la ideea că percepția subiectivă, faptul că ne simțim interior experiențele, nu este un mister metafizic, ci rezultatul unui proces circular în rețelele neuronale.

Obiectul colorat care a apărut pe mormântul Rodicăi Stănoiu, după ce a fost înmormântată a doua oară. A fost lăsat de o persoană dragă

Horoscopul chinezesc pentru weekendul 20–21 decembrie 2025. Se anunţă schimbări importante la final de an

Conform lui, creierul funcționează ca un sistem care își actualizează continuu așteptările: predicțiile influențează modul în care interpretăm informațiile noi, iar acestea, la rândul lor, modifică predicțiile.

Astfel, conștiința ar fi o formă particulară de cauzalitate recurentă. Întregul univers, spune el, funcționează direcțional, iar această direcție se manifestă în minte sub forma unui flux permanent între trecut, prezent și anticipare.

Pentru Kukushkin, nu există un „ingredient secret”, ci doar un grad de complexitate mult mai ridicat față de organismele simple.

De ce nu sunt computerele conștiente? Limita fundamentală a microcipurilor actuale

Cercetătorul compară acest mecanism cu felul în care funcționează sistemele informatice moderne. Spre deosebire de creier, calculatoarele își construiesc „modelul intern” înainte de a interpreta datele și nu îl actualizează continuu. Memoria și procesarea sunt separate, ceea ce limitează apariția unei conștiințe autentice.

Kukushkin crede că o inteligență artificială cu adevărat autonomă ar avea nevoie de o arhitectură complet diferită, una în care stocarea și inferența au loc simultan, asemenea unui sistem biologic care își generează propriile convingeri pe măsură ce funcționează.

Când am devenit oameni? Rolul sociabilității și al limbajului

În ceea ce privește evoluția umană, oamenii nu ar reprezenta un salt brusc, ci culminarea unui proces gradual.

Dimensiunea cortexului la primate crește odată cu mărimea grupului social, iar oamenii sunt extrem de sociali comparativ cu celelalte specii. Gestionarea intențiilor, emoțiilor și relațiilor într-o comunitate complexă ar fi forțat creierul să se dezvolte constant.

Totuși, Kukushkin vede și o ruptură clară: apariția limbajului. Spre deosebire de formele de comunicare din regnul animal, limbajul uman este infinit generativ și se transmite între indivizi ca un „virus cognitiv”. Această capacitate ar fi schimbat definitiv felul în care ne raportăm la ceilalți și la lume.

De ce apariția oamenilor ar fi fost inevitabilă

În final, Kukushkin susține că momentul decisiv al evoluției a fost apariția eucariotelor, celule complexe capabile să consume alte organisme și să utilizeze energia într-un mod vast superior bacteriilor.

Această „supercelulă” a declanșat o cursă evolutivă a complexității, care a dus în mod natural la apariția sistemelor nervoase, a învățării și, în cele din urmă, a conștiinței.

Odată ce evoluția a creat organisme ce depind de învățare pentru a supraviețui, apariția unei ființe capabile de gândire abstractă ar fi devenit, sugerează el, un rezultat aproape previzibil.