Cum ajungi să plătești 70% din tot ce câștigi la statul român. Taxele și impozitele sunt doar vârful piramidei, cum mai acoperi deficitul bugetar fără să știi, din munca ta
România se confruntă cu o povară fiscală care apasă greu pe umerii cetățenilor, iar dezvăluirile unui economist român aduc în prim-plan realități care ar trebui să ne pună pe gânduri. Potrivit fostului director financiar de bancă, Radu Georgescu, statul român ajunge să preia până la 70% din veniturile muncite de populație, printr-o combinație de impozite directe, taxe și contribuții. În același timp, companiile mari și puternice sunt adesea scutite de povara fiscală majoră, profitând de lacune legislative și de capacitatea de a influența politica fiscală.
Taxele care îți iau din salariu încă înainte să ajungă la tine
Conform lui Radu Georgescu, în România, taxele salariale reprezintă aproximativ 42% din veniturile brute ale angajaților. Această valoare include contribuțiile la pensii, sănătate și șomaj, precum și impozitul pe venit. Însă aceasta este doar prima etapă în drumul către ceea ce el numește „piramida fiscală”. După ce salariul net este calculat, încep alte taxe indirecte, cum ar fi TVA-ul, accizele și alte impozite pe consum, care reduc și mai mult puterea de cumpărare a românilor.
TVA-ul, de exemplu, reprezintă o taxă aplicată pe toate bunurile și serviciile achiziționate, ceea ce înseamnă că o parte semnificativă din banii rămași după taxe ajunge din nou la stat. La aceasta se adaugă alte taxe, precum cele pentru proprietăți, mașini sau terenuri, care pun presiune suplimentară pe bugetele gospodăriilor.
Istoria unei poveri fiscale în creștere
Taxele pe venit, TVA-ul și alte impozite au fost introduse în diferite perioade istorice pentru a finanța cheltuielile statului. Impozitul pe venit a apărut în secolul al XIX-lea în Marea Britanie pentru a finanța războaiele, iar TVA-ul a fost introdus în Franța în anii 1950 pentru a combate deficitul bugetar. România, însă, a preluat aceste modele și le-a adaptat, ajungând la un sistem fiscal care pune povara pe cetățeni și micile afaceri, în timp ce companiile mari, cu acces la consilieri fiscali și resurse juridice, găsesc modalități de a plăti mai puțin.
În comparație cu alte state, taxele pe muncă din România sunt printre cele mai mari din Europa, iar efectul cumulativ al impozitelor directe și indirecte ajunge să reducă semnificativ veniturile reale ale cetățenilor.
Reguli care nu sunt pentru toată lumea
Ceea ce face acest sistem fiscal și mai problematic este inegalitatea cu care sunt aplicate regulile. Companiile mari, în special cele străine, beneficiază adesea de scutiri fiscale, precum lipsa impozitului pe dividende. În același timp, micile afaceri și angajații trebuie să suporte povara fiscală deplină, fără posibilitatea de a face lobby pentru reducerea taxelor.
Aceste diferențe ridică întrebări cu privire la echitatea sistemului fiscal. De ce firmele mari, care au capacitatea de a contribui mai mult, sunt tratate diferit? Și, mai important, cât de sustenabil este un sistem care apasă atât de greu pe cei mai vulnerabili?
Este moral ca statul să ia 70% din venituri?
Radu Georgescu pune o întrebare esențială: este moral ca statul să preia 70% din veniturile muncite ale cetățenilor? Această problemă devine și mai apăsătoare în contextul unui deficit bugetar cronic, care sugerează că, în ciuda impozitelor mari, fondurile publice sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile statului.
Pentru mulți români, această situație subliniază necesitatea unei reforme fiscale care să reducă povara pe cetățeni și să distribuie responsabilitatea fiscală în mod mai echitabil. Până atunci, însă, majoritatea continuă să plătească un preț mare pentru o structură fiscală care favorizează pe unii în detrimentul altora.