Cum a fost urcată Crucea Caraiman până la 2.291 metri altitudine, în anii ’20? Construcţia de aproape 40 de metri a fost dorinţa Regelui Ferdinand și a Reginei Maria
Construcția Crucii de pe Caraiman rămâne una dintre cele mai impresionante realizări inginerești ale României interbelice. Începând cu 1926, țara noastră s-a angajat într-un proiect care părea aproape imposibil la vremea respectivă: ridicarea unei cruci de 39 de metri înălțime la 2.291 metri altitudine, folosind tehnologia anilor ’20 și resurse logistice extrem de limitate. Locul fusese ales cu grijă de Regele Ferdinand și Regina Maria, pentru ca monumentul să fie vizibil din întreaga Vale a Prahovei, chiar dacă vârful ales era cu 34 de metri mai jos decât cel principal al Caraimanului.
Transportul materialelor: o provocare monumentală
Adevărata dificultate a proiectului a fost transportul. Tone de profile de oțel, fabricate la Uzinele Reșița, trebuiau urcate pe munte folosind mijloace rudimentare.
O parte din materiale ajungea la gara Bușteni, de unde erau preluate de căruțe trase de boi și transportate pe ruta Bușteni – Sinaia – Vârful Păduchiosul – Platoul Bucegi – Vârful Caraiman.
Pentru restul pieselor, frații Schiel au pus la dispoziție funicularul Fabricii de Hârtie, care le ducea pe Valea Jepilor până la Cantonul Schiel. De acolo, caravanele de cai și măgari urcau pe cărări înguste și periculoase până la vârf.
Ritmul transportului era extrem de lent: o căruță făcea maximum trei drumuri pe săptămână. Comunitatea din Bușteni s-a mobilizat, contribuind cu animalele de povară și resurse financiare, pentru a accelera lucrările.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/08/Cum-a-fost-urcata-Crucea-Caraiman-pana-la-2.291-metri-altitudine-in-anii-20.jpg)
Crucea de pe Caraiman. Sursa foto: Viata de Romanas/Facebook
Construcția propriu-zisă și iluminarea revoluționară
Fundația a fost realizată între 1924 și 1925, iar crucișul de oțel a fost construit prin nituire, în structură de zăbrele. Soclul de beton armat adăpostea un generator care alimenta 120 de becuri de 500W, un sistem de iluminare revoluționar pentru anii ’20.
Muncitorii au trebuit să facă față condițiilor extreme: vânt puternic, temperaturi scăzute și aer rarefiat, transportând fiecare bucată de oțel cu ajutorul cailor și măgarilor pe poteci abrupte.
Cheltuielile totale au atins 1.028.550 de lei, o sumă uriașă pentru acea perioadă, o zecime fiind suportată de Regia Domeniului Coroanei Bușteni.
Inaugurarea și recordul mondial
După doi ani de muncă continuă și eforturi considerabile, Crucea de pe Caraiman a fost inaugurată pe 14 septembrie 1928, devenind cea mai înaltă cruce montană din lume la acea vreme.
În 1939, monumentul a fost conectat la rețeaua națională de energie electrică prin cablu subteran, asigurând iluminarea permanentă.
Astăzi, Crucea de pe Caraiman rămâne un simbol al ingeniozității și curajului uman, vizibilă de la zeci de kilometri și recunoscută în Cartea Recordurilor Guinness, amintind de provocările și realizările epocii interbelice.