Cultul personalității se instaurează în SUA: portrete uriașe cu Trump pe clădiri federale stârnesc indignare, dar și îngrijorare

Pe clădiri ale unor agenții federale din Washington D.C. au apărut bannere uriașe cu chipul președintelui Donald Trump și sloganul „American Workers First”, declanșând o dispută aprinsă despre folosirea banilor publici și derapajele simbolice ale puterii. Democratul Adam Schiff a publicat un raport care estimează cheltuieli de cel puțin 50.000 de dolari pentru aceste materiale, atribuite Departamentelor Agriculturii, Sănătății și Muncii. Administrația respinge acuzațiile, iar Departamentul Muncii a precizat că expunerile au fost concepute pentru Ziua Muncii și în contextul sărbătoririi America250.

În Congres, democrații vorbesc despre „nuanțe autoritariste” și cer reguli mai stricte pentru mesajele cu încărcătură politică de pe clădirile guvernamentale. Republicanii răspund că și administrația precedentă a folosit semnalistică pe bani publici pentru a credita proiecte majore, invocând exemple din epoca infrastructurii lui Joe Biden, disputate la rândul lor pe temeiul legalității. Pe scurt, conflictul nu este doar despre bannere, ci despre granița fină dintre informare publică și propagandă, scrie CNN.

Ce s-a întâmplat concret și de ce scandalul nu se stinge

Potrivit documentelor citate de biroul lui Adam Schiff, trei agenții federale au comandat bannere uriașe cu portretul președintelui, însumând peste 50.000 de dolari: aproximativ 16.400 de dolari la Agricultură, 33.726 la Sănătate și circa 6.000 la Muncă. În urma dezvăluirilor și a primelor relatări din presă, o parte dintre bannere au fost coborâte temporar, însă Departamentul Muncii a transmis că a fost vorba de operațiuni tehnice și că materialele vor rămâne în contextul aniversării a 250 de ani de la fondarea SUA. Așadar, miza rămâne deschisă: sunt aceste bannere informare instituțională sau promovare politică?

Replica republicană insistă că standardul trebuie aplicat simetric. Senatori precum Joni Ernst au criticat încă din 2024 semnele rutiere care creditau explicit „președintele Joe Biden” pentru proiecte finanțate prin legea bipartizană a infrastructurii, invocând riscul de a aluneca spre comunicare de campanie acoperită de contribuabili. Cazul de acum este oglinda acelei dispute, împingând Congresul să lămurească – eventual prin noi ghiduri – unde se termină transparența-cheltuielilor și unde începe capitalizarea politică.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Unul dintre bannerele uriașe cu chipul președintelui Donald Trump pe o clădire guvernamentală din Washington, SUA. (Foto: Profimedia)

Ce înseamnă „cultul personalității” și de ce mulți văd aici un semnal

„Cultul personalității” este termenul folosit pentru a descrie venerarea excesivă a unui singur conducător aflat încă în viață. Sintagma a fost popularizată de liderul sovietic Nikita Hrușciov la scurt timp după moartea lui Stalin, dar fenomene similare existau cu mult înainte în istorie. În esență, cultul personalității îmbină imaginea conducătorului cu instituțiile și cu spațiul public, transformând chipul liderului în simbol omniprezent al puterii.

Acest context explică de ce bannerele cu portrete uriașe provoacă îngrijorare. Criticii compară practica cu repertorii vizuale folosite de regimuri autoritare, mai ales când vizualul domină fațadele unor instituții ale statului. Susținătorii, în schimb, susțin că vorbim despre o campanie de valorizare a muncii și a lucrătorilor, ancorată într-o tematică legitimă, precum Ziua Muncii sau aniversarea America250. În lipsa unor reguli mai precise, disputa se joacă în registrul percepției: ce vede publicul – informare sau glorificare?

Miza juridică și politică: între transparență și propagandă

La nivel juridic, raportul lui Schiff indică posibile încălcări ale restricțiilor privind utilizarea fondurilor publice pentru propagandă. Administrația respinge categoric acuzațiile și acuză, la rândul său, partizanat. În paralel, există precedentele discuțiilor despre semnalistica infrastructurii creditate explicit unui președinte: și acelea au generat sesizări și solicitări de anchetă. Pentru opinia publică, însă, tehnicalitățile legale contează mai puțin decât imaginea transmisă: când chipul președintelui acoperă un întreg frontispiciu, dezbaterea devine inevitabil politică.

Dincolo de Washington, ecoul ar putea fi unul mai amplu. America marchează 250 de ani, iar instituțiile caută un ton festiv, uneori grandilocvent. Întrebarea este dacă anii următori vor aduce o codificare clară a regulilor despre cum se comunică pe clădiri federale – fie că vorbim despre portrete, slogane sau panouri care creditează inițiativele unui președinte. O astfel de clarificare ar preveni dublul standard și ar proteja atât transparența cheltuirii banilor publici, cât și neutralitatea spațiului instituțional.