Creierul nostru se umple de plastic și asta nu e fantastic. În organism s-ar putea acumula până la o linguriță, iar problema se agravează
Microplasticele au invadat fiecare colț al planetei, dar un nou studiu arată că acestea nu doar plutesc în oceane sau se acumulează în sol, ci ajung și în creierul uman. Conform unei cercetări recente publicate în Nature Medicine, oamenii de știință de la Universitatea din New Mexico, Universitatea de Stat din Oklahoma, Universitatea Duke și Universidad del Valle din Columbia au descoperit concentrații alarmante de microplastice în creierul uman, scrie publicația britanică The Independent.
Plasticul trece bariera hematoencefalică
Cercetătorii au analizat țesuturile cerebrale a 52 de persoane decedate și au constatat că microplasticele sunt mai frecvente în creier decât în ficat sau rinichi. Nivelul mediu detectat a fost de 4.800 micrograme pe gram de țesut cerebral, echivalentul plasticului dintr-o linguriță obișnuită. Până acum, bariera hematoencefalică era considerată un mecanism de protecție eficient, dar aceste particule minuscule reușesc să o traverseze, deși modul exact în care se întâmplă acest lucru rămâne un mister.
„Nu mi-aș fi imaginat niciodată că nivelul este atât de ridicat”, a declarat Matthew Campen, toxicolog și autor principal al studiului. „Nu mă simt deloc confortabil cu această cantitate de plastic în creierul meu.”
O acumulare în creștere, cu implicații necunoscute
Analiza comparativă a eșantioanelor din 2016 și 2024 a demonstrat o creștere cu până la 50% a concentrației de microplastice în creier și ficat în ultimele două decenii. În plus, cercetătorii au descoperit că persoanele diagnosticate cu demență prezentau niveluri și mai ridicate de microplastice în pereții cerebrovasculari și în celulele imunitare. Deși nu există încă dovezi clare că microplasticele contribuie la apariția bolilor neurodegenerative, corelația ridică semne de întrebare.
Studiile anterioare au identificat prezența microplasticelor și în plămâni, placentă și testicule, iar impactul acestora asupra sănătății rămâne insuficient studiat. Experții avertizează că este nevoie urgentă de cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele prin care plasticul pătrunde în organism și efectele pe termen lung asupra sănătății umane.
Cum ajunge plasticul în organism?
Sursele contaminării sunt variate, dar cercetătorii suspectează că principala cale de pătrundere în sânge este alimentația. „Apa folosită la irigații este contaminată cu microplastice, iar acestea se acumulează în culturile agricole. Apoi, hrana contaminată este consumată de animale, iar oamenii ajung să ingereze plastic prin carne și produse lactate”, explică Campen.
Acest ciclu de bioacumulare este agravat de faptul că microplasticele nu se degradează ușor, iar expunerea la acestea este continuă. În plus, studiile arată că plasticul este prezent și în aerul pe care îl respirăm, particulele fiind inhalate și transportate prin sistemul circulator până la organele vitale.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/02/Poluarea-cu-plastic-a-infiltrat-aerul-apa-si-chiar-corpul-uman-insa-amploarea-acestui-fenomen-si-efectele-sale-asupra-sanatatii-sunt-inca-in-curs-de-descoperire-800x534.jpg)
Poluarea cu plastic a infiltrat aerul, apa și chiar corpul uman, însă amploarea acestui fenomen și efectele sale asupra sănătății sunt încă în curs de descoperire. (Foto: iStock)
O problemă care nu poate fi ignorată
Plasticul este omniprezent în viața noastră, dar implicațiile acestui fenomen asupra sănătății sunt încă insuficient înțelese. Studiile recente subliniază necesitatea unor măsuri urgente pentru reducerea expunerii la microplastice și a limitării utilizării materialelor plastice de unică folosință.
Campen atrage atenția asupra pericolului iminent: „Nu am întâlnit niciun om care să spună că e ok să aibă plastic în creier. Trebuie să ne gândim serios la impactul acestui fenomen asupra sănătății umane.”
Într-o lume în care producția de plastic continuă să crească, întrebarea nu mai este dacă suntem expuși, ci cât de gravă va fi consecința pe termen lung.