Covaci, strada din București cu parfum de epocă: locul unde chefuiau Craii de Curte Veche ai lui Caragiale, se afla redacția ziarului România Liberă și unde s-au inventat mititeii românești

Covaci rămâne o stradă în care trecutul și prezentul coexistă. Poate nu mai are birturile din vremea lui Caragiale sau redacțiile cu geamuri aburite de mașinile de scris, dar spiritul boem, creativ și liber persistă. Este o stradă care nu poate fi înțeleasă doar privindu-i trotuarele, ci ascultându-i ecoul istoric: al fierarilor, al crailor, al gazetelor și… al mititeilor.

O stradă cu rădăcini meșteșugărești și parfum medieval

Strada Covaci este una dintre cele mai fascinante și pline de povești ale Centrului Vechi bucureștean, o arteră scurtă dar încărcată de o istorie densă, un loc unde atmosfera de epocă încă pare să plutească printre clădiri.

Numele său provine din cuvântul maghiar „kovács”, care înseamnă „fierar”, făcând astfel trimitere directă la meșteșugarii care și-au desfășurat odinioară activitatea aici. Fierarii erau parte dintr-o breaslă respectată, iar strada a fost, încă din vremuri îndepărtate, o zonă dedicată acestor meseriași.

În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Covaci nu era o arteră separată, ci parte a unei întinderi cunoscute sub numele de „Podul Nou din Mahalaua Curtea Veche”, fiind unită cu actuala Stradă Șepcari.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Acest toponim evocă imaginea unui București medieval, dominat de hanuri, negustori și mesteceni. Abia la începutul secolului al XIX-lea, zona a fost trasată mai clar, modernizată și redenumită în Strada Nouă.

Numele de Covaci avea să se impună în 1852, într-o perioadă în care străzile capitalei erau botezate după breslele care locuiau și lucrau acolo: Blănari, Șelari, Lipscani sau, iată, Covaci.

Vezi și: Strada Lipscani, cea mai celebră uliță a Centrului Vechi din Capitală: de la ”buricul târgului” negustorilor din Lipsca la artera preferată a protipendadei bucureștene

Craii de Curte Veche și boemia de pe Covaci

Faimoasa stradă a ajuns nemuritoare și datorită literaturii. În paginile romanului Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, Strada Covaci devine scena unor întâmplări simbolice pentru decadentul început de secol XX.

Aici se întâlnesc, într-o seară de toamnă, patru personaje devenite arhetipuri ale unei lumi în declin: Pașadia, Pantazi, Gore Pirgu și Povestitorul.

Într-un birt de pe Covaci, cei patru boemi petrec și discută despre lume, politică și femei, în stilul rafinat și ironic caracteristic lui Mateiu Caragiale.

La ieșirea din birt, se produce momentul care dă și titlul cărții. O bătrână nebună, cunoscută drept Pena Corcodușa, face un spectacol grotesc în mijlocul străzii, atrăgând în jurul ei o mulțime de gură-cască.

Observând cei patru bărbați ieșiți din cârciumă, bătrâna exclamă batjocoritor: „Crai de Curtea Veche!”, botezând astfel involuntar o legendă literară.

Această scenă vorbește nu doar despre atmosfera decadentă și boemă a vremii, ci și despre viața vibrantă a străzii Covaci, locul unde aristocrația decăzută, poeții, jurnaliștii și vagabonzii se intersectau în fiecare zi.

Aici se regăsea redacția ziarului România Liberă, fondat de Mihail Kogălniceanu

Pe lângă partea literară și boemă, Strada Covaci a avut și un rol important în istoria presei românești. În timpul Războiului de Independență din 1877, aici și-a avut redacția unul dintre cele mai influente ziare ale vremii: România Liberă. Fondat de Mihail Kogălniceanu, ziarul promova idei progresiste și sprijinea independența și modernizarea țării.

Faptul că o publicație de acest calibru își desfășura activitatea pe Covaci spune multe despre importanța zonei ca centru cultural și politic. Strada devenea astfel nu doar un loc al fierarilor și al cârciumilor, ci și al ideilor și al formării opiniei publice.

În paralel cu jurnalismul de atitudine, Covaci s-a remarcat și prin inovațiile culinare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe această stradă a fost deschis restaurantul „La o idee”, de către Iordache Ionescu, un personaj savuros, bine cunoscut printre bucureștenii vremii.

Vezi și: Povestea străzii Șelari din Centrul Vechi, kilometrul 0 al romantismului din București: Cartierul Roșu, nebunia doamnei Păuna, asasinarea Zarazei și noaptea de amor a domnitorului Cuza înainte de Unirea Principatelor

Mititeii, născuți dintr-o lipsă și deveniți legendă

Legenda spune că, într-o seară aglomerată, restaurantul lui Iordache rămâne fără mațele necesare pentru cârnați. Clienții, flămânzi și nerăbdători, cereau carne. Iordache nu s-a pierdut cu firea.

Cu „o idee” inspirată, exact cum se numea localul, a adăugat puțin bicarbonat amestecului de carne tocată și l-a pus direct pe grătar. Așa s-au născut mititeii — sau „mici”, așa cum sunt cunoscuți astăzi. Preparatul a fost un succes imediat și a devenit rapid specialitatea casei.

Numele restaurantului fusese ales, se pare, cu ajutorul umoristului Nicolae Orășanu, un obișnuit al locului. Meniul avea denumiri originale, menite să atragă atenția și să amuze clienții: gheața era „cremă de Siberia”, ardeiul roșu era „torpilă”, iar o ocauă de vin se numea „baterie”. Această abordare ludică era perfect adaptată spiritului boem al zonei.

Mititeii aveau să devină unul dintre cele mai populare și iubite feluri de mâncare din România, prezent în meniurile de 1 Mai, în piețe și terase, și simbol al convivialității culinare românești. Iar locul lor de naștere, strada Covaci, rămâne mărturia unei întâmplări simple dar de impact major.

Covaci astăzi: trecutul care pulsează în prezent

Astăzi, Strada Covaci se regăsește în plin centrul turistic al Bucureștiului. Este parte dintr-un traseu pietonal frecventat de turiști și localnici, atrăgând prin terasele sale animate, clădirile cu fațade istorice și atmosfera specifică de oraș vechi.

Deși multe dintre poveștile vechi ale zonei par să fi fost acoperite de zgomotul actual al petrecerilor și al comerțului modern, esența ei nu s-a pierdut.

Aceasta este Covaci: o arteră scurtă dar plină de viață, o bijuterie de epocă în inima Bucureștiului, unde literatura, istoria și gastronomia românească se întâlnesc într-un amestec savuros și etern.

Vezi și: Pe strada Smârdan din București s-a pecetluit Unirea Principatelor Române. Povestea celei mai vechi ulițe din Capitală