Chrysalis, nava generațională care ar putea duce omenirea la Alpha Centauri în 400 de ani

Proiectul Chrysalis, câștigător al competiției internaționale Project Hyperion, propune un concept ambițios: o navă spațială uriașă, capabilă să transporte mii de oameni pe o distanță de peste patru secole către Alpha Centauri, cel mai apropiat sistem stelar de noi.

Designul său tubiform, simplu dar eficient, a fost gândit pentru a asigura siguranța echipajului în timpul accelerării și decelerării la viteze de până la 0,01% din viteza luminii.

O navă uriașă construită pentru generații întregi

Chrysalis ar măsura aproximativ 58 de kilometri lungime și ar cântări în jur de 2,4 miliarde de tone. În interior, secțiuni rotative ar crea gravitație artificială prin forță centrifugală, prevenind efectele negative ale vieții îndelungate în imponderabilitate, scrie IFLScience.

Această soluție ar fi posibilă doar pe o navă de asemenea dimensiuni, unde rotația ar fi suficient de lentă pentru a evita disconfortul și problemele circulatorii.

Habitatul principal ar fi amplasat în miezul secțiunii frontale, protejat de rezervoare cilindrice uriașe cu combustibil lichid necesar pentru fazele de accelerație și frânare.

Nava ar fi construită la punctul Lagrange 1 dintre Pământ și Lună, un „loc de parcare” cosmic unde gravitația Pământului și a Lunii se echilibrează, permițând poziționarea stabilă cu consum minim de combustibil. Construcția ar dura între 20 și 25 de ani.

Echipajul inițial ar număra peste 1.000 de persoane, urmând ca numărul acestora să crească pe parcursul călătoriei prin nașterile naturale la bord. Cum misiunea ar dura mai mult de 400 de ani, generațiile viitoare ar continua drumul început de strămoșii lor.

Pregătirea psihologică și viața în spațiu

Un aspect esențial al proiectului îl reprezintă pregătirea psihologică a echipajului. Echipa de proiect propune ca primele generații de astronauți să petreacă 70-80 de ani în Antarctica, pentru a simula izolarea extremă și condițiile dure din spațiu. Această perioadă ar ajuta la adaptarea unei comunități umane la viața într-un mediu închis și autosuficient.

Designerii văd Chrysalis nu doar ca pe o navă, ci ca pe un ecosistem viu, unde oameni, roboți și inteligențe artificiale colaborează pentru luarea deciziilor și gestionarea resurselor.

Viața la bord ar deveni o experiență culturală și psihologică unică, în care locuitorii s-ar putea percepe ca „ființe ale cosmosului”, o nouă ramură a evoluției umane, formată din simbioza dintre biologie și tehnologie.

Juriul competiției a lăudat soluțiile tehnice pentru protecția împotriva radiațiilor și abordarea holistică a construcției. Deși rămâne un proiect teoretic, Chrysalis deschide discuția despre viitorul explorării spațiale pe distanțe imposibil de parcurs într-o singură viață umană.

Dacă omenirea va fi nevoită într-o zi să părăsească Sistemul Solar, un concept precum Chrysalis ar putea deveni nu doar o opțiune, ci poate singura cale de supraviețuire pe termen lung.