China ar putea ajunge mai repede ca NASA pe Lună – Testele reușite ale programului Lanyue indică o aselenizare cu astronauți până în 2030

Programul spațial chinez, de obicei învăluit în discreție, a făcut pași importanți în ultimele luni în direcția obiectivului anunțat: trimiterea astronauților pe suprafața Lunii până în 2030. Demonstrațiile recente arată că Beijingul tratează acest proiect cu o strategie meticuloasă și cu resurse masive.

La începutul lui august, China Manned Space Agency a testat un prototip de înaltă fidelitate al landerului „Lanyue”, o navă de 26 de tone destinată aselenizării.

Exercițiul, desfășurat lângă Beijing, a folosit cabluri gigantice pentru a simula gravitația redusă de pe Lună, timp în care vehiculul și-a folosit motoarele principale și propulsoarele de control fin pentru a efectua atât aterizarea pe un teren craterizat, cât și decolarea de pe acesta.

Agenția a declarat oficial că testul marchează „prima verificare a capacităților de aterizare și decolarea extraterestră pentru o navă cu echipaj uman” din istoria Chinei, potrivit ArsTechnica.

În paralel, la finalul săptămânii trecute, Academia Chineză de Tehnologie pentru Vehicule de Lansare a realizat cu succes un test static de 30 de secunde al nucleului central al rachetei Long March 10.

Aceasta este concepută să transporte până la 70 de tone pe orbita joasă a Pământului și va reprezenta coloana vertebrală a misiunilor lunare.

Aceste etape au urmat unei alte reușite din iunie: testul sistemului de evacuare pentru noua navă „Mengzhou”, care va fi folosită la viitoarele zboruri cu echipaj spre Lună.

Beijing, pe urmele Apollo, dar cu ambiții de durată

Progresele confirmă faptul că China avansează simultan pe cele trei direcții esențiale pentru o misiune cu echipaj uman pe Lună: dezvoltarea unei rachete grele, a unei capsule capabile să transporte astronauți în orbita lunară și a unui lander ce îi poate coborî și readuce pe suprafața selenară. Această abordare sugerează că ținta pentru 2030 este realistă.

La prima vedere, planul amintește de programul Apollo, inclusiv prin designul landerului, care seamănă izbitor cu modulul lunar american.

Totuși, China mizează pe o strategie pe termen lung. Alegerea probabilă a zonei polului sudic lunar indică intenția de a instala infrastructură permanentă.

În paralel, Beijing anunță dezvoltarea unei rețele proprii de navigație și comunicații pentru spațiul cislunar, ceea ce ar putea stabili noi standarde tehnologice globale.

Riscul unei victorii simbolice asupra SUA

Experții avertizează că, dacă Beijingul își respectă calendarul și reușește să trimită astronauți pe Lună înainte ca NASA să revină acolo cu programul Artemis, impactul geopolitic va fi major.

Dean Cheng, analist în politici spațiale, consideră că o astfel de reușită ar marca „sfârșitul excepționalismului american”, schimbând percepția globală asupra competitivității dintre cele două mari puteri.

În timp ce Statele Unite dețin avantajul tehnologic și economic, instabilitatea politică și lipsa unei direcții clare pentru programele spațiale pot eroda acest avantaj.

De partea cealaltă, China urmează o strategie „pas cu pas”, menținând obiective stabile pe parcursul mai multor decenii.

Astfel, cursa spre Lună nu este doar o confruntare tehnologică, ci și o competiție pentru influență geopolitică și definirea regulilor viitoare ale explorării cislunare. În acest context, 2030 se anunță un moment decisiv pentru echilibrul de putere în spațiu.