19 mai 2025 | 17:02

Cetatea Alba Iulia, locul unde s-a scris istoria poporului român: anticul Apullum, triumful lui Mihai Viteazul, moartea lui Horea și Cloșca și Marea Unire de la 1918

Special
Share
Cetatea Alba Iulia, locul unde s-a scris istoria poporului român: anticul Apullum, triumful lui Mihai Viteazul, moartea lui Horea și Cloșca și Marea Unire de la 1918
Orașul Alba Iulia, România. Foto arhivă

A vorbi despre Alba Iulia înseamnă a păși în inima identității românești, acolo unde istoria s-a scris cu sânge, credință și idealuri. Încă din Antichitate, această zonă din centrul Transilvaniei a fost un punct de maximă importanță strategică și simbolică.

De la Apulum la Alba Iulia – începuturile unei istorii milenare

Sub denumirea de Apulum, cetatea era un puternic centru urban al provinciei Dacia, devenind sediul Legiunii a XIII-a Gemina. Acest lucru atestă importanța sa în plan militar și administrativ în epoca romană.

Numele Apulum este legat de tribul dacic al apulilor, unul dintre multele popoare geto-dacice ce populau teritoriul nord-dunărean.

După retragerea romană, orașul dispare treptat din izvoarele scrise, traversând o mie de ani cunoscuți drept „mileniul întunecat”, perioadă în care continuitatea daco-romană a fost totuși păstrată prin cultură, tradiții și așezări.

Odată cu afirmarea regatului medieval maghiar, localitatea reînvie sub numele de Bălgrad sau Gyulafehérvár, nume ce reflectă, în parte, caracterul său alb,  provenind de la marmura romană reutilizată în edificii și asocierea cu un lider local, Gyula (Iuliu), care a avut un rol important în regiune în jurul anului 1000. Aici se conturează deja nucleul viitoarei capitale simbolice a românilor.

Vezi și: Cum s-a făcut Marea Unire pe 1 Decembrie 1918. Discursul lui Iuliu Maniu: „Pentru a întemeia pentru vecie România unită şi mare”

Alba Iulia, centrul puterii transilvănene și scena marilor evenimente medievale

Importanța orașului sporește în Evul Mediu, când Alba Iulia devine reședință episcopală și locul de îngropare al unor personalități marcante. Una dintre cele mai pregnante figuri asociate cu cetatea este Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și apărător al Europei creștine împotriva pericolului otoman.

După ce a obținut numeroase victorii militare și a apărat Belgradul în 1456 de armatele lui Mahomed al II-lea, Iancu s-a stins în tabăra de la Zemun, fiind înmormântat în catedrala catolică din Alba Iulia.

Pe piatra sa funerară a fost inscripționat mesajul: „Și s-a stins lumina lumii”, un omagiu adus liderului care a visat un front comun al românilor împotriva Semilunii.

Iancu a fost mai mult decât un militar – a fost un vizionar, un precursor al ideii de unitate românească. El a promovat domnitori în Țara Românească și Moldova care să-i împărtășească idealul antiotoman, încercând astfel o formă timpurie de coagulare politică a spațiului românesc.

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia – un vis de unire

Un alt moment de referință în istoria cetății a avut loc la 1 noiembrie 1599, când Mihai Viteazul a intrat triumfal în Alba Iulia, după ce a învins trupele lui Andrei Bathory la Șelimbăr. Această intrare nu a fost doar o demonstrație de forță, ci o veritabilă proclamație a voinței de unificare a românilor.

Potrivit relatării entuziaste a lui Nicolae Bălcescu, voievodul a fost întâmpinat de cler, bresle, muzicanți și de mii de oameni. Imaginea voievodului călare pe un cal alb, flancat de paji și precedat de o orchestră militară, rămâne întipărită în memoria istorică drept simbol al unei epoci eroice.

În acea zi, Alba Iulia devenea centrul unei viziuni politice revoluționare: unirea Transilvaniei, Țării Românești și Moldovei sub o singură conducere românească. Deși această unire a fost efemeră, ea a sădit ideea unei Românii unite, idee care va încolți din nou peste trei secole.

Vezi și: Care sunt adevăratele origini ale lui Mihai Viteazu. Puțini români știu aceste detalii. Omul care l-a făcut domnitor

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Foto arhivă Historia

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Foto arhivă Historia

Martiriul lui Horea și Cloșca – suferință pentru libertate

Alba Iulia nu a fost doar scena marilor triumfuri, ci și a marilor suferințe. În 1785, aici aveau să fie executați doi dintre cei mai importanți conducători ai răscoalei țărănești din Transilvania: Horea și Cloșca.

Aceștia, alături de Crișan, au încercat să pună capăt abuzurilor nobilimii asupra iobagilor români, cerând recunoașterea drepturilor acestora. Capturați și judecați, Horea și Cloșca au fost condamnați la moarte prin tragere pe roată, o pedeapsă cumplită aplicată în public pentru a servi drept exemplu.

Moartea lor nu a fost în zadar. Răscoala din 1784 și sacrificiul liderilor săi au influențat profund opinia publică și au grăbit reformele agrare și sociale din imperiul habsburgic. În mentalul colectiv românesc, Horea și Cloșca au devenit martiri ai luptei pentru libertate, iar Alba Iulia – altarul sacrificiului lor.

Marea Unire de la 1 decembrie 1918 – nașterea României Mari

Poate cel mai important eveniment petrecut la Alba Iulia este Marea Adunare Națională din 1 decembrie 1918, când s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Acesta a fost momentul culminant al unei istorii îndelungate de dorință națională, de suferință și luptă.

Adunarea de la Alba Iulia, la care au participat peste 100.000 de români veniți din toate colțurile Transilvaniei, s-a desfășurat într-o atmosferă de exaltare patriotică.

Declarația de Unire a fost adoptată în unanimitate, consfințind voința poporului român de a trăi într-un singur stat național. Alba Iulia devenea, astfel, leagănul României Mari și simbolul desăvârșirii naționale.

La câțiva ani după acest eveniment, în 1922, Regele Ferdinand și Regina Maria au fost încoronați în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, întărind pe plan simbolic noul statut al cetății.

Vezi și: Politicieni care au gândit Marea Unire și-au sacrificat averile pentru ea. Cum au devenit „elemente dușmănoase” condamnate de comuniști: prețul libertății plătit pentru o Românie unită

Alba Iulia, orașul românismului împlinit

Alba Iulia este mai mult decât un simplu oraș. Este un loc sacru pentru români, un spațiu unde se concentrează trecutul, prezentul și viitorul națiunii. De la daci și romani, la voievozi, martiri și unioniști, fiecare epocă și-a lăsat amprenta aici. Niciun alt loc din România nu concentrează atâtea simboluri istorice și atâta emoție patriotică.

Astăzi, cetatea bastionară din Alba Iulia, reconstruită în stil Vauban, găzduiește muzee, monumente și evenimente care evocă această istorie fascinantă. Este un loc de pelerinaj istoric și național, o cetate a memoriei colective și a demnității românești.

Într-o lume în care reperele se estompează ușor, Alba Iulia rămâne stâlpul de lumină al românismului, acolo unde trecutul nu este uitat, ci onorat.

Fie că ne gândim la Apulumul roman, la visul de unire al lui Mihai Viteazul, la martiriul lui Horea și Cloșca sau la gloria Marii Uniri de la 1918, Alba Iulia ne reamintește mereu cine suntem și cât de prețioasă este libertatea.