Cercetătorii au creat șoareci cu doi tați biologici prin inginerie genetică
:format(webp):quality(80)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/01/soarece-800x521.jpg)
Un grup de oameni de știință din China a reușit să creeze șoareci de laborator cu doi părinți masculi folosind tehnici avansate de inginerie genetică. Deși acești șoareci au supraviețuit până la maturitate, majoritatea au prezentat anomalii semnificative de dezvoltare. Acest studiu marchează un progres important în domeniul biologiei reproductive și al ingineriei genetice la mamifere, oferind noi perspective pentru conservarea speciilor pe cale de dispariție și medicina regenerativă.
Un pas înainte în reproducerea unisexuală la mamifere
De-a lungul evoluției, mamiferele s-au bazat exclusiv pe reproducerea sexuală pentru a se înmulți. Cu toate acestea, alte specii de vertebrate, precum anumite reptile, amfibieni, păsări și pești, pot produce urmași prin reproducere unisexuală, folosind un proces numit partenogeneză. Acesta presupune dezvoltarea unui embrion dintr-un ovul fără fertilizare.
În cadrul studiului publicat în revista Cell Stem Cell, cercetătorii au modificat genetic celule stem embrionare de șoarece pentru a crea ceea ce se numește descendenți bipaternali – urmași cu doi tați biologici, fără aport genetic matern. Echipa de cercetare a folosit editarea genetică pentru a modifica aproximativ 20 de gene dintr-o categorie specială numită gene imprimate. Acestea sunt considerate un „blocaj” natural care împiedică reproducerea unisexuală la mamifere.
În urma experimentelor, au fost create 1.081 de embrioni bipaternali, dintre care doar 12% au supraviețuit până la naștere. În total, au rezultat 84 de masculi și 50 de femele. Cu toate acestea, peste jumătate dintre aceștia au murit înainte de a ajunge la maturitate, iar cei care au supraviețuit au prezentat defecte de dezvoltare, o durată de viață mai scurtă și sterilitate. Printre anomaliile observate s-au numărat deformări craniofaciale și dificultăți în hrănire.
Cercetătorii au reușit să corecteze parțial aceste probleme prin inactivarea unei gene specifice implicate în dezvoltare. Cu toate acestea, șoarecii bipaternali au continuat să manifeste comportamente anormale, precum lipsa instinctului de a sta aproape de margini într-un test de explorare, un comportament atipic pentru rozătoare.
Implicații pentru medicina regenerativă și conservarea speciilor
Această cercetare are implicații semnificative pentru viitorul ingineriei genetice și al biologiei reproductive. O posibilă aplicație a acestui tip de tehnologie ar fi prevenirea dispariției unor specii pe cale de extincție, permițând reproducerea unisexuală fără necesitatea fertilizării clasice. Acest lucru ar putea fi esențial pentru conservarea speciilor cu populații extrem de reduse, unde obținerea partenerilor de reproducere este dificilă.
De asemenea, studiul oferă perspective noi asupra medicinei regenerative. Capacitatea celulelor stem embrionare de a se dezvolta în diferite tipuri de țesuturi ar putea fi folosită pentru înlocuirea organelor sau țesuturilor afectate de boli grave. În plus, tehnologia de modificare a genelor imprimate ar putea fi utilizată pentru a trata anumite afecțiuni genetice.
Această cercetare nu este însă lipsită de controverse. Procesul utilizat a dus la o rată mare de mortalitate și defecte severe de dezvoltare, ceea ce ridică întrebări etice și practice privind aplicabilitatea sa la alte specii, inclusiv la oameni. De altfel, cercetătorii chinezi au subliniat că nu intenționează să extindă această metodă la subiecți umani, menționând că studiul lor este pur științific și experimental.
În 2023, o echipă japoneză condusă de Katsuhiko Hayashi de la Universitatea din Osaka a reușit să creeze șoareci bipaternali folosind o tehnică diferită, bazată pe transformarea celulelor pielii în celule stem pluripotente. Aceasta le-a permis să genereze urmași fără a apela la modificări genetice extinse, iar șoarecii obținuți au avut o rată de supraviețuire mai bună și o dezvoltare mai sănătoasă.
Astfel, deși studiul realizat în China reprezintă un progres semnificativ în ingineria genetică, el evidențiază și provocările majore pe care această tehnologie le implică. În viitor, cercetările vor trebui să se concentreze pe optimizarea acestor tehnici pentru a reduce riscurile și a îmbunătăți viabilitatea organismelor rezultate.