Cel mai mare organism viu de pe Pământ este devorat încet, în tăcere

În inima Munților Wasatch din statul american Utah, la aproximativ aceeași distanță de Las Vegas și Salt Lake City, se află cel mai mare organism viu cunoscut științei: o colonie uriașă de plopi tremurători (aspen) cu rădăcini interconectate, numită „Pando”. Numele provine din limba latină și înseamnă „mă întind”, o descriere cât se poate de potrivită pentru această entitate vegetală care se întinde pe 106 acri. De la distanță, Pando pare o pădure obișnuită de arbori cu scoarța albă, dar, din punct de vedere genetic, acești copaci sunt toți identici și formează, în realitate, un singur organism.

Cu o greutate totală estimată la aproximativ 6.000 de tone, Pando este considerat cel mai masiv organism viu de pe planetă, depășind chiar și recordurile deținătoare de cândva, precum anumite ciuperci gigantice. În ciuda faptului că se află sub protecția Serviciului Forestier al Statelor Unite (USFS) și că a supraviețuit mii de ani schimbărilor climatice și transformărilor ecosistemice, Pando se confruntă astăzi cu amenințări majore care îi pot afecta supraviețuirea pe termen lung, crie Neewsweek.com.

Fenomenul pando: o pădure care este, de fapt, un singur organism

Pando nu este doar un simplu grup de copaci identici, ci un simbol al rezistenței și al evoluției. Deși a supraviețuit deja expansiunii așezărilor europene în zonă, incendiilor și diferitelor boli ale scoarței, colonia continuă să lupte împotriva unor factori noi și complexi. Una dintre principalele probleme o reprezintă supra-pășunatul de către cerbi și elani. În trecut, populațiile acestor ierbivore erau ținute sub control de prădători naturali, precum lupii și pumele, însă dispariția lor din zonă a lăsat Pando vulnerabil. Animalele se adăpostesc în această pădure deoarece nu sunt vânate aici, iar acest mediu sigur pentru ele devine unul primejdios pentru puieții de aspen, care sunt devorați înainte de a putea crește.

Pe lângă presiunea venită din partea animalelor erbivore, o altă amenințare pentru Pando sunt bolile precum sooty bark canker, leaf spot și ciupercile de tip conk, care afectează tulpinile mai vechi și, în timp, pot compromite vitalitatea întregii rețele de rădăcini. Dacă la aceasta adăugăm lipsa unor puieți suficient de rezistenți pentru a compensa mortalitatea naturală, se creează un dezechilibru care încet, dar sigur, pune în pericol integritatea acestei minunate colonii.

Mirela Vaida a plecat de la Acces Direct! Primul mesaj al prezentatoarei, după despărțirea de proiectul de suflet

Mihaela Tatu a ratat un contract lung la Antena 1, după doar o lună pierde emisiunea. Cine îi ia locul

Amenințări care îi pun viața în pericol

Printre factorii care complică situația se numără și schimbările climatice, care cauzează veri tot mai secetoase și temperaturi ridicate neobișnuit de devreme în sezon. Aceste condiții reduc cantitatea de apă disponibilă și fac mai dificilă formarea frunzelor, contribuind la scăderea suprafeței forestiere active din Pando. În plus, temperaturile extreme cresc riscul de incendii violente, o altă amenințare în creștere pentru întreaga regiune montană.

În pofida acestor probleme, există și vești bune. U.S. Forest Service, împreună cu organizații dedicate precum „Friends of the Pando”, depun eforturi continue pentru a proteja și conserva această minune naturală. Strategiile lor implică, în principal, studierea modului de reproducere a aspenilor, controlul populațiilor de erbivore și monitorizarea atentă a stării de sănătate a arborilor. Deși Pando este puternic încercat de presiunile moderne, rezistența sa îndelungată – demonstrată de supraviețuirea în fața numeroaselor provocări istorice și naturale – oferă speranța că și aceste amenințări actuale pot fi, într-o bună măsură, gestionate.

Astfel, ceea ce inițial pare o simplă pădure de copaci albi ascunde o poveste uimitoare despre cooperare genetică, adaptare și longevitate. Cu toate că Pando se confruntă cu un viitor incert, rămâne „cel mai mare organism viu documentat științific”, după cum subliniază specialiștii. În definitiv, felul în care oamenii și natura vor conlucra pentru a-i asigura supraviețuirea va demonstra dacă suntem capabili să protejăm cu adevărat aceste comori unice ale planetei.