Cel mai mare fotoreporter al Bucureștiului interbelic, un neamț îndrăgostit de România. Povestea artistului Willy Pragher

Puțini fotografi străini au reușit să surprindă sufletul unei țări cu atâta precizie și sensibilitate cum a făcut-o Willy Pragher. Considerat cel mai important fotoreporter al Bucureștiului interbelic, el nu a fost doar un simplu observator al cotidianului românesc, ci un martor vizual implicat, îndrăgostit de frumusețea locurilor și a oamenilor. Moștenirea sa fotografică, de o bogăție impresionantă, este astăzi păstrată în arhivele de la Freiburg și reprezintă o comoară de neprețuit pentru istoria și patrimoniul vizual al României.

Willy Pragher, băiatul cu rădăcini germane și o copilărie românească

Wilhelm Alexander Prager, cunoscut publicului sub numele de Willy Pragher, s-a născut la 4 mai 1908, la Berlin, în inima Imperiului German. Deși provenea dintr-o familie germană, copilăria sa s-a desfășurat în mare parte la București, în casa bunicului său, Moritz Sigmund Prager.

Acesta era un negustor renumit de blănuri, descris de contemporani, printre care și Dumitru Furnică-Minovici, drept „un fruntaș al comerțului bucureștean”.

Moritz Prager a fost nu doar un om de afaceri influent, ci și un susținător activ al Bisericii Romano-Catolice din România. Deținea mai multe proprietăți în București și în țară, printre care și fosta reședință a baronului Bellu, un loc ce va avea o influență hotărâtoare în formarea artistică a tânărului Willy.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Aici, în această ambianță aristocratică, între tradiție, artă și natură, Willy Pragher își va descoperi pasiunea pentru fotografie, o pasiune care îi va marca întreaga viață.

Călătorul cu aparat foto: începuturile unei pasiuni durabile

Începând cu anii 1920, Willy Pragher a început să călătorească prin România, fascinat de peisajele variate, de viața rurală și urbană, de tradițiile care încă își păstrau autenticitatea.

Aceste călătorii aveau un caracter atât explorator, cât și documentar, Pragher fiind hotărât să surprindă complexitatea unei țări în continuă transformare.

Portofoliul său fotografic, impresionant prin dimensiuni și diversitate, cuprinde peste un milion de imagini: 6.000 de negative pe sticlă, 27.000 de diapozitive color și aproximativ 400.000 de fotografii pe hârtie sau negative pe peliculă.

Această colecție este păstrată astăzi în Arhivele Statului din Freiburg și constituie un tezaur vizual inegalabil despre România secolului XX.

Vezi și: Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri de la 1918. A imortalizat, din întâmplare, cele mai importante imagini din istoria României

Cea mai cunoscută fotografie a Mariei Tănase, cântând la microfon, a fost făcută de Willy Pragher

Bucureștiul interbelic, prin ochii unui artist străin

Una dintre cele mai valoroase părți ale operei lui Willy Pragher este reprezentată de imaginile surprinse în Bucureștiul interbelic. Capitala României, aflată într-un proces intens de modernizare și europenizare, se transforma dintr-un târg oriental într-o metropolă cosmopolită, păstrând însă un farmec eclectic.

Fotograful descria orașul drept „un oraș în devenire, care trăiește o metamorfoză în salturi”, remarcată mai ales în contrastul dintre casele boierești, cu grădini umbroase, și noile blocuri moderne, care începeau să se înalțe peste centrul vechi.

Cu o rigoare tipic germană, Pragher a documentat nu doar clădirile și monumentele, ci și viața de zi cu zi a locuitorilor: negustori, tramvaie aglomerate, sărbători religioase, oameni ai străzii, dar și elitele orașului.

A avut darul de a surprinde contrastele urbane fără să le judece, transformând fotografia într-o formă de jurnalism vizual de cea mai înaltă calitate.

Moștenirea fotografică: artă, istorie și patrimoniu

Pe lângă peisajele urbane și rurale, Willy Pragher a fost preocupat și de patrimoniul cultural românesc. O parte din moștenirea sa include aproximativ 30 de fotografii reprezentând obiecte de artă națională din colecția Muzeului dr. Nicolae Minovici.

Este vorba despre piese de ceramică, obiecte de lemn, textile tradiționale, icoane și ouă încondeiate – toate surprinse cu o atenție deosebită la detalii și lumini.

Aceste imagini, deși nedatate, au fost arhivate în martie 1941 și se încadrează într-o perioadă largă de activitate a artistului, între 1923 și 1980. Ele demonstrează nu doar interesul său pentru documentarea artei populare românești, ci și o înțelegere profundă a valorii estetice și simbolice a acestor obiecte.

Un alt set remarcabil de fotografii a fost realizat în aprilie 1942, cu ocazia sărbătorilor pascale la Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București. Imaginile documentează atât latura spirituală a evenimentului, cât și dimensiunea comunitară, reflectând importanța religiei în viața socială a românilor din acea epocă.

Vezi și: Prieten cu Marlene Dietrich și Joan Crawford, singurul fotograf care avea permisiune să intre în casele starurilor. Povestea lui Hymie Fink, primul paparazzo al Hollywood-ului

Fotograf de război și martor al unei Românii în schimbare

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Willy Pragher nu a încetat să fotografieze. A realizat numeroase imagini documentare, inclusiv din timpul primei conflagrații mondiale, precum și instantanee din regiunile Bucovina, Basarabia, Sinaia și, desigur, București.

În jurul anului 1939, Pragher a fost numit fotograf și grafician oficial al Societății de Distribuire a Combustibilului OSIN, ceea ce i-a oferit acces la o gamă variată de subiecte, de la industrie și infrastructură până la viața de zi cu zi a muncitorilor.

În ciuda climatului politic din ce în ce mai tensionat, a continuat să-și facă meseria cu aceeași precizie și respect pentru adevărul vizual.

Cu toate acestea, presiunile vremii l-au determinat să părăsească România. Chiar și după plecare, legătura sa cu această țară nu s-a rupt niciodată complet, așa cum reiese din faptul că România Mare a fost imortalizată de Pragher în peste 12.000 de fotografii, o arhivă de neprețuit pentru istoriografia vizuală a secolului XX.

Decembrie 1941. Bulevardul Brătianu văzut de pe blocul „Creditul minier”. Foto Willy Pragher

Ultimii ani de viață și recunoașterea postumă

După încheierea războiului, în 1950, Willy Pragher s-a stabilit la Freiburg, în Germania, oraș în care a trăit până la sfârșitul vieții, pe 25 iunie 1992. Chiar și departe de România, a continuat să lucreze în domeniul fotografiei și să își organizeze arhiva, conștient de valoarea istorică a muncii sale.

Astăzi, opera sa este studiată și admirată de istorici, artiști, antropologi și pasionați de fotografie din întreaga lume.

Arhivele de la Freiburg reprezintă o sursă de inspirație și un instrument esențial pentru oricine dorește să înțeleagă România interbelică și postbelică nu doar prin texte, ci prin imagini autentice, realizate cu empatie și profesionalism.

Willy Pragher nu a fost doar un neamț cu aparat de fotografiat, ci un veritabil cronicar vizual al României. Cu o viziune artistică rafinată și o disciplină exemplară, el a reușit să redea o lume în continuă schimbare și să păstreze vie amintirea unei epoci fascinante.

Datorită muncii sale, România trecutului trăiește încă, în alb-negru, în cadrele atemporale ale celui mai mare fotoreporter al Bucureștiului interbelic.

Vezi și: Eroul care a zburat la -30 de grade pentru a duce actele Unirii de la 1918 în Ardeal. Cine a fost pilotul Vasile Niculescu