Ce pensie primești dacă ai muncit în străinătate și cum se calculează vechimea
Tot mai mulți români au muncit sau încă muncesc peste hotare, iar la apropierea vârstei de pensionare apare o întrebare firească: ce pensie primesc și cum se calculează vechimea acumulată în mai multe țări? Răspunsul depinde de legislația națională a fiecărui stat, dar și de regulile europene privind pensiile comunitare.
Ce este pensia comunitară
Pensiile comunitare reprezintă drepturile de pensie obținute de persoanele care au lucrat în mai multe state membre ale Uniunii Europene sau în țări care au acorduri bilaterale cu România (precum Elveția, Norvegia, Islanda sau Liechtenstein). Regulile sunt prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și nr. 987/2009, care stabilesc cum se recunosc și cum se cumulează perioadele de cotizare.
Cu alte cuvinte, dacă ai lucrat atât în România, cât și în străinătate, anii de contribuții se adună pentru a stabili dacă îndeplinești condițiile minime pentru pensie. Totuși, fiecare stat îți plătește partea proporțională cu perioada în care ai contribuit acolo.
Perioada minimă de cotizare
Fiecare țară are propriile reguli privind perioada minimă necesară pentru a obține o pensie:
- Italia: cel puțin 20 de ani de contribuții pentru pensia pentru limită de vârstă.
- Spania: minim 15 ani, dintre care cel puțin 2 ani trebuie să fie în ultimii 15 ani de muncă.
- Germania: minim 5 ani de contribuții pentru dreptul la pensie.
- Franța: sistem bazat pe trimestre de cotizare, fiind necesari între 166 și 172 trimestre (aprox. 41-43 ani), în funcție de anul nașterii.
Dacă o persoană nu atinge pragul minim într-un stat, perioadele lucrate în alte țări UE se cumulează. Astfel, cineva care a muncit 10 ani în România și 10 în Spania poate primi pensie din ambele țări, proporțional.
Cum se calculează pensia
Fiecare stat calculează pensia în două etape:
- Calcul național – se stabilește ce pensie ar primi persoana doar pe baza anilor lucrați în acel stat.
- Calcul comunitar – se iau în considerare toate perioadele de muncă din statele UE, apoi se stabilește partea proporțională.
De exemplu, dacă ai 30 de ani de muncă, dintre care 10 în România și 20 în Italia, fiecare țară va plăti proporțional: România pentru 10/30 din pensie, Italia pentru 20/30.
Românii care doresc să solicite pensie după ce au muncit în mai multe state trebuie să depună cererea la casa de pensii din țara de reședință. Dacă locuiești în România, cererea se depune la Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), care va transmite dosarul către celelalte state unde ai lucrat.
Dosarul trebuie să includă documente precum:
- cartea de identitate sau pașaportul;
- actele de muncă și adeverințele de cotizare;
- formularele europene E205 și E207, prin care statele își comunică perioadele de cotizare.
Românii care au muncit peste hotare nu își pierd drepturile de pensie. Datorită legislației comunitare, perioadele de cotizare se adună, iar fiecare stat plătește partea aferentă. Totuși, este important ca fiecare muncitor să păstreze actele justificative și să cunoască regulile specifice din țara unde a lucrat. Astfel, la momentul pensionării, beneficiile vor reflecta întreaga perioadă de activitate, indiferent de locul unde aceasta s-a desfășurat.