Ce nu va putea face niciodată inteligența artificială. Specialiștii explică limitele și ce poate deja

Hai s-o spunem pe șleau: până și noi, jurnaliștii care scriem acest articol, folosim uneori unelte de inteligență artificială ca să lucrăm mai repede și să scurtăm etapele care, altădată, mâncau ore întregi – de la clasificarea documentelor și verificarea stilului, până la sumarizare și transcrieri. AI nu ne scrie munca în locul nostru, dar ne ajută să eliminăm rutina ca să rămână timp pentru ce contează: verificare, context și întrebările grele.

Cel mai probabil, și tu folosești inteligența artificială fără să-ți dai seama. Telefonul tău face deja asta când cauți pe Google și primești rezultate generative, când îți completează textul, când îți ordonează pozele pe fețe sau locuri, sau când un asistent îți sugerează ruta mai rapidă. Pe scurt: inteligența artificială e aici, funcționează în fundal – iar întrebarea nu mai este „vine sau nu?”, ci ce poate cu adevărat și ce nu va putea face niciodată.

Ce poate face deja AI: de la adopție la productivitate

Adopția reală a inteligenței articiale în companii a depășit faza de experiment. Un studiu McKinsey din 2024 indica ~78% dintre firme cu utilizări în cel puțin o parte a activității, iar specialiștii spun că cifra este, probabil, subestimată: „Suntem în punctul adopției reale. Cine nu e acolo, e deja în urmă.” În paralel, McKinsey 2025 arată că doar ~1% declară integrare „la nivel înalt” în fluxuri — semn că potențialul de creștere a productivității e uriaș dacă trecem de la teste izolate la operaționalizare.

În retail, energie sau servicii, AI reduce sarcinile repetitive, optimizează lanțuri logistice, anticipează cererea și personalizează interacțiuni. Dar există un „dar”: modelele pot halucina; fără om „în buclă” și fără măsuri de control al calității, câștigurile se evaporă sau devin riscuri.

Date, încredere și securitate: dilema dublă a companiilor

O temă sensibilă rămâne gestionarea datelor personale. Aproximativ 57% dintre europeni nu cred că firmele le protejează adecvat informațiile, potrivit Ipsos AI Monitor 2025. Executivii recunosc ambivalența: ca cetățeni, conștientizează riscurile; ca profesioniști, investesc masiv în securitate – însă „nimeni nu poate promite protecție 100%”.

Concluzia: nu frica ar trebui să ne ghideze, ci înțelegerea tehnologiei și folosirea ei chibzuită. Oricum, cursa securității va rămâne asimetrică: atacatorii inovează constant, iar companiile și autoritățile trebuie să țină pasul prin reglementare și etică aplicată.

Europa între ambiție și subinvestiție

Toți cei trei specialiști au admis că țările din UE investesc insuficient comparativ cu SUA și China. Nu e doar o chestiune de buget, ci și de apetit pentru risc și de toleranță la eșec. Există însă semne că Europa poate juca la vârf, dacă susține talentul și inovația — exemplul Mistral, unicornul francez din AI generativă, arată că avantajele locale (expertiză, reglementare clară, date de calitate) pot produce campioni regionali.

Pentru IMM-uri, bariera de intrare nu mai este „a construi modele de la zero”, ci a le aplica inteligent în nișe unde cunoașterea locală face diferența. Accesul la piață n-a fost niciodată mai deschis pentru idei bine executate.

Locurile de muncă: înlocuire sau augmentare?

Întrebarea care revine obsesiv: va înlocui inteligența artificială oamenii? Răspunsul panelului a fost tranșant: AI amplifică munca, nu o anulează. De o jumătate de secol auzim că „mașinile vor lua locurile de muncă”, dar nu s-a întâmplat; tehnologia schimbă felul în care lucrăm, nu valoarea umană. Cunoștințele tacite, experiența, creativitatea și intuiția rămân activele care diferențiază organizațiile.

Viitorul aparține echipelor care combină inteligența artificială cu cea emoțională: fluxuri în care oamenii stabilesc obiectivele, limitele și standardele, iar modelele execută, propun și învață din feedback.

Ce nu va putea face niciodată inteligența artificială

Concluzia simbolică a discuției: AI nu va putea simți, iubi, conduce cu empatie autentică sau înțelege suferința ca un om. Poate proiecta un palat, dar nu va ști ce înseamnă să îl construiești din dragoste pentru cineva. În deciziile cu miză umană — de la medicină la justiție, educație sau leadership — judecata etică și responsabilitatea rămân profund umane.

Practic, direcția sănătoasă este clară: să folosim AI-ul acolo unde excelează (viteză, scală, analiză), să recunoaștem limitele (halucinații, bias, lipsă de intenționalitate) și să păstrăm oamenii la cârmă — cu valori, empatie și discernământ.