06 oct. 2025 | 16:23

Ce înseamnă expresia „Unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”, folosită de Călin Georgescu, din gândirea slavofilă a Rusiei creștin-ortodoxe

CHESTII
Ce înseamnă expresia „Unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”, folosită de Călin Georgescu, din gândirea slavofilă a Rusiei creștin-ortodoxe
Contul de TikTok al lui Călin Georgescu miza pe un discurs metaforic, atât lingvistic, cât și vizual. (Ilustrație reprezentativă, foto: El País)

Expresia „Unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu” nu „a reapărut” în România; de fapt, nu fusese folosită public înainte ca Călin Georgescu să o popularizeze. A fost aleasă, cel mai probabil, pentru că sună elevat și pentru că îl invocă explicit pe Dumnezeu, ceea ce îi dă greutate retorică. Puțini îi cunosc însă originea și sensul real. Tocmai de aceea explicăm, în acest articol, de unde provine formula, ce înseamnă în tradiția slavofilă a Rusiei creștin-ortodoxe și cum ar trebui înțeleasă dincolo de efectul ei de slogan.

Originea ideii și ce înseamnă sobornicitatea

În literatura slavofilă, ideea centrală este sobornost (sobornicitatea) – o noțiune teologică ce definește unitatea liber consimțită a persoanelor în Biserică și în adevăr. Gânditori precum Aleksei Khomiakov și Ivan Kireevski au pus accent pe comuniunea dintre oameni, nu ca masă impersonală, ci ca relație vie între persoane distincte, capabile de responsabilitate reciprocă. De aici formula rezumativă: „toți cu toți și toți cu Dumnezeu”.

Aplicată în registru civic, expresia nu invită la uniformizare sau înghițirea diferențelor, ci la o unitate în diversitate, cu un reper vertical: credința în Dumnezeu. „Unii cu alții” înseamnă legătură, încredere și grijă; „noi toți cu Dumnezeu” spune că această legătură nu este doar un contract social, ci are o temelie spirituală. Din această perspectivă, formula este mai degrabă un îndemn la comunitate responsabilă decât un program politic propriu-zis.

Cum o folosește Călin Georgescu și de ce prinde

Călin Georgescu, personaj controversat al scenei publice, a recurs frecvent la formule-simbol, citate și referințe culturale (inclusiv din filme), pe care le proiectează către electoratul său ca semnale identitare. Tehnica funcționează: un citat bine ales creează impresia de profunzime, transmite „direcție morală” și, mai ales, permite adepților să se recunoască între ei în jurul unei parole comune.

Problema apare când asemenea formule rămân la nivel de incantație. Spui o propoziție sonoră—„Unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”—dar publicul are nevoie și de conținut verificabil: ce înseamnă, concret, pentru administrație, educație, economie, politici sociale? Când întrebi de bugete, termene, indicatori, mecanisme de implementare, citatul singur nu mai e suficient. El poate mobiliza, poate inspira, însă nu ține loc de program.

Vezi și: Cum și-a construit Călin Georgescu o audiență uriașă pe TikTok cu ajutorul boților: Secretul din spatele campaniei electorale

Ce putem reține și cum citim corect formula

Expresia are un sens teologic și comunitar clar: vorbește despre persoane libere care aleg să fie împreună și să se raporteze la un reper moral mai înalt. În spațiul public, lectura utilă este una contextuală. Dacă un lider o invocă, întreabă: ce propuneri concrete urmează? Ce politici susțin această viziune a comunității? Cum arată responsabilitatea „unii față de alții” în termeni de servicii publice, legislație și transparență?

Un mod sănătos de a folosi formula în dezbaterea civică ar fi acela de a o traduce în criterii: colaborare reală între instituții și cetățeni, parteneriat între stat și inițiative comunitare, politici care respectă demnitatea persoanei și libertatea de conștiință. Altfel, rămâne o lozincă seducătoare, din care fiecare înțelege ce vrea.

„Unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu” nu este o parolă politică recentă, ci un rezumat al unei tradiții intelectuale și religioase care valorizează comuniunea liberă. Faptul că a fost readusă în circulație de Călin Georgescu explică succesul ei mediatic: scurtă, sonoră, cu aer de profunzime. Valoarea ei publică depinde însă de ce urmează după citat —de capacitatea celor care o invocă de a o transforma în politici clare, măsurabile, în care „unii cu alții” înseamnă mai mult decât o frază frumoasă.