Cât de fideli sunt oamenii pe lanțul trofic. Comparația monogamiei cu alte animale

Un studiu amplu realizat la Universitatea din Cambridge a dezvăluit o perspectivă inedită asupra felului în care specii foarte diferite practică monogamia. Concluzia? Oamenii nu sunt în fruntea clasamentului, dar se descurcă surprinzător de bine. Într-o analiză care a comparat 35 de specii de mamifere prin prisma proporției de frați proveniți de la aceiași doi părinți, Homo sapiens s-a clasat pe locul șapte — mult peste gibonii cu mâini albe și suricate, dar sub tamarinii mustăcioși și faimoșii castori eurasiatici, considerați campioni ai devotamentului conjugal.

Cum au ajuns oamenii în liga „premieră” a monogamiei

Cercetarea, coordonată de antropologul evoluționist Mark Dyble, a urmărit să stabilească exact unde se situează oamenii în comparație cu alte mamifere cunoscute pentru obiceiurile lor reproductive. În timp ce majoritatea mamiferelor adoptă un comportament mult mai promiscuu, oamenii par să formeze un caz aparte, în care monogamia devine semnificativă, chiar dacă nu absolută.

Pentru a ajunge la concluzii clare, Dyble a analizat date genetice din peste o sută de populații umane, alături de informații similare despre diferite specii de animale. Criteriul esențial a fost proporția de frați deplini (cu ambii părinți comuni) comparativ cu cea a fraților vitregi. O rată mai mare de frați deplini indică un comportament monogam mai stabil la nivelul acelei populații sau specii.

Rezultatele au arătat o variabilitate considerabilă în rândul comunităților umane. Într-un sit din Neoliticul timpuriu din Cotswolds, doar 26% dintre frați aveau aceiași părinți, în timp ce în patru grupuri neolitice din nordul Franței procentul ajungea la 100%. Media globală utilizată în studiu a fost de 66%, plasând oamenii în zona superioară a clasamentului.

Oana Roman, criticată după ce şi-a cumpărat o geantă de lux. ”Din banii mei, cu munca mea”. Ce i-a deranjat pe internauţi

Cele 5 zodii care trăiesc cea mai intensă săptămână romantică din an, începând cu 15 decembrie. Marea iubire bate la geam

Prin această metodă, cercetătorii au reușit să compare direct specii foarte diferite. Primele 11 locuri ale listei sunt ocupate exclusiv de mamifere considerate monogame, în frunte cu șoarecele-căprioară din California, urmat de câinele sălbatic african și de sobolanul-moler Damaraland. Castorii, renumiți pentru stabilitatea lor familială, au un procent de aproape 73%, cu mult peste numeroase alte specii și chiar peste oameni.

Ce diferențiază oamenii de rudele lor evolutive

Contrastul cel mai puternic apare atunci când sunt analizate speciile apropiate genetic de oameni. Chiar dacă oamenii au un comportament predominant monogam, cimpanzeii și gorilele, rudele noastre evolutive cele mai apropiate, se situează la polul opus. Cimpanzeii manifestă un sistem de împerechere extrem de promiscuu, în timp ce gorilele au un model poligin în care un singur mascul se reproduce cu mai multe femele. Procentul de frați deplini este în aceste cazuri de numai câteva procente — 4% la cimpanzei și 6% la gorile.

Robin Dunbar, profesor de psihologie evoluționistă la Oxford, subliniază că oamenii se află „la granița” dintre monogamie și poligamie, iar stabilitatea relațiilor pe termen lung depinde mult de structurile sociale, religioase și culturale. Acolo unde presiunile sociale scad, apare deseori o formă de monogamie serială care în practică se apropie de poligamie.

Kit Opie, antropolog evoluționist la Bristol, merge mai departe și susține că monogamia umană este rezultatul unei tranziții neobișnuite dintr-un sistem social non-monogam către unul în care certitudinea paternității a căpătat importanță. La primate, spune el, femelele adoptă strategii foarte diferite pentru a preveni infanticidul — fie prin promiscuite, pentru a crea confuzie paternă, fie prin monogamie, pentru a încuraja investiția unui singur mascul în creșterea puilor.

Această interpretare sugerează că monogamia la oameni s-ar fi consolidat ca parte a unui mecanism evolutiv în care protecția oferită de tată devine un avantaj în creșterea unui pui cu nevoi complexe, într-o specie cu cel mai mare consum energetic cerebral dintre mamifere.

Clasamentul care schimbă percepțiile despre fidelitatea în lumea animală

Lista întocmită de cercetători oferă o imagine clară a diferențelor dintre specii în ceea ce privește comportamentul reproductiv. În topul monogamiei se află șoarecele-căprioară din California, cu o rată de 100% a fraților deplini. Nu departe sunt câinele sălbatic african (85%), șobolanul-moler Damaraland (79,5%) și tamarinul mustăcios (77,6%). Castorul eurasiatic, una dintre figurile emblematice ale devotamentului familial, atinge 72,9%.

Oamenii, cu 66%, se află imediat după aceste specii și înaintea gibonilor cu mâini albe (63,5%) și a suricatelor (59,9%). Mai jos în clasament se află lupii (46,2%) și vulpile roșii (45,2%), urmate de animale cu un comportament marcat de promiscuite, precum delfinii, cimpanzeii sau gorilele.

Studiul pune într-o nouă lumină felul în care percepem fidelitatea în lumea mamiferelor și poziția surprinzător de „disciplinată” pe care o ocupă oamenii în acest peisaj. Deși monogamia nu este universală în rândul speciei noastre, iar diferențele culturale sunt uriașe, datele genetice sugerează că, în ansamblu, oamenii se comportă mai monogam decât mare parte din mamiferele lumii.

Descoperirea nu oferă un răspuns definitiv cu privire la modul în care monogamia umană a evoluat, dar confirmă că societățile noastre au dezvoltat un tip de organizare familială rar întâlnit în natură — unul care, în ciuda imperfecțiunilor, funcționează ca o strategie evolutivă distinctă și remarcabilă.