Cărțile electronice de identitate, blocate de lipsa infrastructurii: România are nevoie de zeci de mii de cititoare pentru funcționarea completă

După mai bine de doi ani de la lansarea proiectului, cărțile electronice de identitate (CEI) sunt încă departe de a deveni funcționale la scară națională. Deși aproape 500.000 de români dețin deja noile buletine digitale, lipsa infrastructurii minime – în special a cititoarelor omologate de Ministerul Afacerilor Interne – face ca documentele moderne să fie, în practică, inutile în multe situații.

România continuă să emită aceste acte din fonduri europene, dar procesul de integrare a lor în sistemele publice și private avansează lent. Cetățenii nu le pot folosi pentru autentificarea electronică pe platforme precum Ghișeul.ro, pentru plăți la bănci, pentru acces la serviciile ANAF, CNAS sau chiar la evidența populației. Cu alte cuvinte, avem documente digitale moderne, dar fără infrastructura digitală necesară pentru a le folosi.

Situația a fost ilustrată perfect de cazul unei antreprenoare din București, care, deși deține o carte electronică de identitate, nu a reușit să-și plătească taxele și utilitățile firmei nici la bancă, nici online, nici la ghișeu. Motivele invocate au fost mereu aceleași: „nu avem cititor compatibil”.

Astfel, un proiect care trebuia să marcheze intrarea României într-o eră a identității digitale riscă să se transforme într-un exemplu de digitalizare incompletă – un sistem modern pe hârtie, dar inoperabil în realitate.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Zeci de mii de cititoare necesare pentru un sistem funcțional

Potrivit estimărilor oficiale, implementarea completă a sistemului CEI la nivel național ar necesita între 18.000 și 40.000 de cititoare omologate, în funcție de domeniile incluse în program.

Pentru funcționarea de bază – adică la birourile de evidență a populației, spitale, clinici, bănci și birouri notariale – ar fi nevoie de aproximativ 18.000 de dispozitive. Însă, pentru o implementare extinsă, care să includă și hoteluri, aeroporturi, operatori de utilități și alte instituții private, numărul ar trebui aproape dublat, ajungând la 40.000 de unități.

Problema este costul. Un cititor simplu, conectat prin USB, costă în jur de 100 de lei, dar modelele contactless, mai performante, sunt mai scumpe. În plus, cititoarele cu tastatură PIN, necesare pentru autentificare în condiții de securitate sporită, pot ajunge la prețuri cuprinse între 700 și 1.500 de lei.

Pentru o instituție publică mică, aceste costuri pot părea suportabile, dar pentru sistemul public național, care ar trebui să achiziționeze zeci de mii de dispozitive și să le integreze în rețele informatice sigure, investiția totală devine considerabilă. Mai mult, lipsa unei strategii coerente de achiziție centralizată și a unui buget clar pentru extinderea infrastructurii încetinește procesul.

Astfel, România riscă să repete greșelile altor proiecte de digitalizare, unde inovația tehnologică a fost lansată înainte ca infrastructura să fie pregătită. Emiterea de noi buletine continuă, dar acestea ajung să fie utilizate doar ca simple acte fizice, fără funcțiile electronice pentru care au fost concepute.

Identitate digitală pe hârtie: între promisiune și realitate

În teorie, cartea electronică de identitate ar trebui să fie cheia universală de acces la serviciile publice digitale. Ea înlocuiește clasica carte de identitate și permite autentificarea rapidă și sigură pe platformele statului, semnarea documentelor online și identificarea la distanță în relația cu instituțiile.

În practică, însă, aceste funcții nu pot fi utilizate pe scară largă din cauza lipsei echipamentelor și a neintegrării sistemelor. Ministerele și instituțiile locale nu dispun de infrastructura necesară pentru validarea electronică a documentelor, iar sectorul privat se confruntă cu aceleași probleme.

Mai mult, proiectul de educare digitală a populației aproape că lipsește. Mulți dintre cetățenii care și-au schimbat buletinele nici nu știu exact cum pot folosi funcțiile electronice ale noilor acte. Iar pentru cei care doresc să le utilizeze, lipsa cititoarelor și a compatibilității software transformă experiența într-un parcurs frustrant.

Autoritățile promit că digitalizarea administrației va continua, dar, fără o infrastructură unitară, cartea electronică de identitate riscă să devină doar un simbol al modernizării amânate.

Specialiștii avertizează că, pentru ca sistemul să funcționeze cu adevărat, este nevoie nu doar de dotări hardware, ci și de integrarea completă a bazelor de date ale instituțiilor publice, precum și de formarea angajaților care vor folosi noile instrumente. În lipsa acestor pași, proiectul rămâne fragmentat și nefuncțional.

România are deja aproape jumătate de milion de cetățeni cu noile buletine electronice, dar doar o mică parte dintre aceștia pot folosi efectiv avantajele digitale promise. În loc să simplifice viața oamenilor și să reducă birocrația, CEI riscă să devină un exemplu al paradoxului administrativ românesc: avem tehnologia, dar nu avem sistemul care s-o susțină.

Până când instituțiile vor fi dotate cu cititoarele necesare și platformele digitale vor fi compatibile, cartea electronică de identitate va rămâne un proiect cu potențial uriaș, dar blocat într-un stadiu de tranziție. Un simbol al modernizării anunțate, dar niciodată pe deplin realizate.