Localitatea din România unde nici măcar dezastrul nu-i schimbă deloc pe oameni: „Nu pot să-i oblig”, spune primarul
În septembrie 2024, comuna Slobozia Conachi din județul Galați a fost lovită de una dintre cele mai devastatoare inundații din istoria sa. Peste 800 de case au fost afectate, iar 37 s-au prăbușit complet sub forța apei. Cu toate acestea, realitatea sumbră a calamității nu a determinat o schimbare în ceea ce privește siguranța locuințelor. La 8 luni după dezastru, doar 21% din cele aproape 1.500 de locuințe din comună sunt asigurate împotriva riscurilor naturale, potrivit datelor PAID România. Îngrijorător este și faptul că nici administrațiile publice locale nu respectă legea privind asigurările obligatorii.
De ce oamenii refuză să-și asigure locuințele
Problema asigurărilor insuficiente într-o zonă predispusă la katastrofe naturale ridică multiple semne de întrebare. PAID, compania care gestionează polițele obligatorii de locuințe împotriva cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren, dezvăluie o situație paradoxală: în septembrie 2024, înainte de dezastru, doar 14% dintre locuințe erau asigurate. După inundații, procentajul a scăzut la 13%, pentru ca în aprilie 2025 să ajungă la 21%, după ce mai multe organizații, precum Crucea Roșie și Allianz-Țiriac, au sponsorizat polițele pentru alte 80 de case.
În ciuda apelurilor constante făcute de Emil Dragomir, primarul comunei, majoritatea locuitorilor rămân nepăsători. „Nu pot să-i oblig. Le-am transmis mesaje pe toate canalele media, am dat avertismente, dar refuzul persistă. Explicațiile variază: unii cred că riscul este minim, alții se confruntă cu dificultăți financiare sau pun problema până în momentul în care casele devin nelocuibile,” a declarat edilul.
Una dintre justificările primarului pentru refuzul cetățenilor este lipsa de educație financiară, dar și speranța acestora de a primi sprijin material în urma unui nou dezastru. Paradoxal, unii dintre puținii care s-au asigurat locuiesc în zone considerate ne-inundabile.
Administrațiile publice: între obligație legală și realitate
O problemă majoră este și neasigurarea locuințelor publice din comună. Potrivit legii 260/2008, primăriile sunt obligate să încheie polițe de asigurare pentru clădirile din fondul locativ public. În această comună însă, niciuna dintre cele 23 de locuințe ANL aflate în administrarea autorităților locale nu are o astfel de poliță activă. Explicația oferită de primar este tulburătoare. „Aceste locuințe sunt pe un deal, departe de zona cu risc de inundații. Sincer, nu consider că ar trebui asigurate, pentru că nu vor fi probleme acolo niciodată,” afirmă Emil Dragomir. Legea contrazice această poziție, însă lipsa alocărilor bugetare face ca multe primării din România să intre în aceeași situație de neconformitate.
Chiar și în marile orașe, problema este răspândită. Spre exemplu, în București, mii de locuințe aflate în administrarea Primăriei Capitalei nu mai beneficiază de protecția asigurărilor obligatorii din cauza lipsei fondurilor.
Un sistem cu lacune mari
Deși costurile unei polițe sunt relativ mici – doar 50 de lei pe an pentru locuințele realizate din materiale mai puțin rezistente – mentalitățile rămân greu de schimbat. Emil Dragomir crede că educația este cheia și anunță măsuri pentru informarea regulată a locuitorilor, însă exclude aplicarea de amenzi. Deși legea prevede sancțiuni între 100 și 500 de lei pentru neasigurare, primarii evită aplicarea lor, invocând dificultățile financiare ale populației.
Totuși, lipsa unei strategii eficiente de prevenire și aplicare a legii lasă numeroase comunități vulnerabile în fața dezastrelor naturale. Iar la fiecare nou incident, prețul plătit de locuitori și instituții depășește cu mult costul unei asigurări.