A tradus Biblia în limba română și a renunțat la călugărie după ce s-a îndrăgostit la o mânăstire. Povestea lui Gala Galaction, cel mai bun prieten al lui Tudor Arghezi

A scris despre oameni, Dumnezeu, iubire și timp, cu o voce caldă și un spirit profund umanist. Traducerea Bibliei, jurnalul său monumental și amintirea unei vieți trăite cu demnitate și pasiune rămân mărturii ale unui om care a știut să unească cerul cu pământul prin cuvânt. În Gala Galaction se întâlnesc tandrețea creștinului, luciditatea profesorului și focul interior al scriitorului. Un om care a ales să trăiască frumos, chiar dacă asta a însemnat să renunțe la monahism în numele unei iubiri, dar fără să renunțe vreodată la credință.

De la copilăria în Didești la prietenia cu Tudor Arghezi

Grigore Pișculescu, cunoscut publicului larg sub pseudonimul literar Gala Galaction, s-a născut pe 16 aprilie 1879 în satul Didești din județul Teleorman.

Provenind dintr-o familie cu rădăcini macedonene pe linie paternă și cu un profund spirit religios moștenit de la mama sa, fiica unui preot, tânărul Grigore și-a găsit repede chemarea în credință.

De mic copil a fost fascinat de viața bisericească, iar această înclinație s-a consolidat odată cu influența maternă.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Educația lui Grigore începe cu școala primară din localitate, urmată de studiile liceale la renumitul liceu „Sfântul Sava” din București. Aici a avut loc una dintre cele mai importante întâlniri ale vieții sale: prietenia cu viitorul mare poet Tudor Arghezi, un coleg mai mic cu un an.

Ca să-i fie coleg, Pișculescu a acceptat să repete un an de liceu, legând astfel o prietenie care avea să dureze peste șase decenii.

Încă din anii de liceu, cei doi au împărtășit pasiunea pentru literatură și au debutat în scris, formându-se într-un mediu literar influențat de nume mari ale vremii, precum Alexandru Macedonski.

După absolvirea liceului, Gala Galaction a urmat, pentru scurt timp, Facultatea de Litere, având în vedere o carieră didactică.

Vezi și: Patimile lui Tudor Arghezi, ”dușmanul poporului”. S-a iubit cu o călugăriță, s-a chinuit în închisoare și a compus pe hârtie igienică, după ce a fost interzis de comuniști

Întoarcerea spre Dumnezeu și renunțarea la viața monahală

Viața lui Gala Galaction a luat o turnură neașteptată în timpul unui pelerinaj la mănăstirile din Moldova, când a fost profund impresionat de viața monahală.

A renunțat la Litere și s-a înscris la Facultatea de Teologie, visând să devină preot sau chiar călugăr. În această perioadă, și-a ales pseudonimul „Galaction”, inspirat de un nume văzut scris pe un perete al Mănăstirii Neamț, unde intenționa să se călugărească.

Totuși, destinul i-a rezervat o altă cale. Într-o vizită la Mănăstirea Agapia, l-a însoțit pe prietenul său, scriitorul N.D. Cocea, și a cunoscut-o pe verişoara acestuia, Zoe Marcoci, o tânără cu 11 ani mai mică.

Corespondența lor intensă s-a transformat rapid într-o poveste de dragoste profundă, care l-a făcut pe Gala Galaction să renunțe la planurile de călugărie. În 1903, cei doi s-au căsătorit, iar dragostea lor a rămas vie și trainică.

Despre această perioadă de început, Gala Galaction scria cu nostalgie, considerând scrisorile trimise către Zoe drept o moștenire literară: „O, dragile scrisori, cât le mai visez eu adunate și încorsetate într-un volum… Scrisori către sora Zoe.”

Gala Galaction, carieră preoțească, literară și academică

După ce și-a finalizat studiile teologice, Gala Galaction a fost hirotonit preot la vârsta de 43 de ani. A fost activ în Arhiepiscopia Bucureștilor între anii 1922-1926, ca misionar, iar mai târziu, între 1926 și 1941, a fost profesor și apoi decan al Facultății de Teologie din Chișinău, la Catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament.

După 1941, a revenit la București unde a predat Exegeza Vechiului Testament până în 1947. După retragerea din activitatea universitară, a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Academiei Române.

Recunoașterea publică nu a întârziat să apară: în 1954, a devenit membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar în 1955, a fost ales membru onorific al Academiei Române.

Pe plan politic, Gala Galaction a fost deputat în Marea Adunare Națională, unde a susținut cu fermitate ideea neimplicării politicului în viața bisericească.

Vezi și: „Dacă vrei să afli cât valorezi, uită-te câtă dragoste ai”. 10 învățături importante de la părintele Arsenie Boca

Preotul ortodox Gala Galaction. Foto arhivă Adevărul

 A fost cel care a tradus Sfânta Scriptură în limba română

Cel mai important proiect teologic al vieții sale a fost traducerea Sfintei Scripturi în limba română, un efort colosal început în 1928 și finalizat în 1934.

A lucrat în colaborare cu părintele Vasile Radu, traducând Noul Testament, cărțile deuterocanonice și cartea lui Iov. Această traducere rămâne una dintre cele mai valoroase contribuții la spiritualitatea românească, oferind un text accesibil, fidel și poetic.

În paralel, Gala Galaction a desfășurat o activitate jurnalistică intensă. Împreună cu Tudor Arghezi, a fondat și a condus revistele „Cronica” și „Spicul” în timpul Primului Război Mondial. Ca scriitor, a fost un fin observator al realităților sociale și religioase, semnând nuvele, eseuri, romane și articole de opinie.

Moștenirea jurnalului său, o mărturie a vremurilor

Una dintre cele mai impresionante realizări literare ale lui Gala Galaction este Jurnalul său, publicat postum, în trei volume, și considerat una dintre cele mai ample scrieri memorialistice din literatura română.

Între 1898 și 1955, a consemnat cu regularitate evenimentele marcante din viața sa, inclusiv detalii despre prietenia cu Arghezi.

O pagină memorabilă din jurnal relatează ceremonia de diaconire a lui Arghezi:

„În această zi, a avut loc la Catedrala Metropolitană, diaconirea iubitului meu prieten Iosif, efectuată de însuşi marele preot. Înaintea sacrosanctei persoane, drapate în clini mulţi şi simbolici, Iosif a îngenuncheat, îmbrăcat în negru, dur la figură şi debordat de o chică rebelă.

Ceremonia ar fi avut un frumos timbru sufletesc, dacă n-ar fi fost atâta lume şi dacă amicul meu ar fi ştiut de mai nainte toată evoluţia mişcărilor rituale. Pe capul lui pletos, înalt, prea sfânta persoană a deschis o carte cu copci de argint şi din ea i-a revărsat o frază sacramentală.

Apoi amicul meu a prezentat înaltului preot un ibric şi un lighean. Acesta şi-a spălat mâinile, le-a şters pe un peşchir şi învăluind cu el grumajii lui Iosif l-a trimis înaintea icoanei Domnului şi a Maicii Lui.

Aceasta a fost întărirea în ipodiaconie. Ceva mai târziu a urmat diaconirea. Mitropolitul i-a întins lui Iosif mâinile rostind: «Dumnezeescul dar…», «Isaia a  dănţuit» împrejurul sfintei mese şi întreitul «Vrednic este!» a încheiat totul. O zi care merită să fie menţionată.

Capul cel alb al Mitropolitului, afundându-se într-o metanie înaintea Sfântului-Potir, prezentat de un diacon, m-a impresionat frumos”, relata cu emoție și sensibilitate Gala Galaction episodul plin de simbolism, potrivit Adevărul.

Înainte de moarte, și-a încredințat manuscrisele celor patru fiice, care au avut misiunea de a publica postum jurnalul. Prima ediție a apărut în 1973, în perioada comunistă, dar a fost cenzurată. Abia în 1997, publicul a putut lectura varianta integrală.

Povestea vieții lui Gala Galaction este unică prin complexitatea și profunzimea ei. A fost un teolog devotat, un scriitor prolific, un traducător de excepție și un om al vremurilor sale.

A ales să nu se retragă în tăcerea unei mănăstiri, ci să trăiască în mijlocul lumii, însoțit de iubirea unei femei și de prietenia cu Arghezi.

Vezi și: Singura țară din lume care are desenată Biblia pe drapel. Cine a luat această decizie și de ce