Zahărul la copii, între mit și realitate: Devin cei mici mai agitați de la ciocolată? Ce spun cercetătorii

Credința conform căreia consumul de alimente și băuturi bogate în zahăr duce la hiperactivitate persistă de decenii. În acest sens, părinții au limitat în consecință consumul de zahăr al copiilor lor.

O nutriție echilibrată este esențială în copilărie. Un neurolog care a studiat efectele negative ale dietelor bogate în zahăr asupra funcției cerebrale spune cu încredere că un consum excesiv de zahăr nu aduce beneficii minții tinere. De fapt, studiile de neuroimagistică arată că creierele copiilor care mănâncă mai multe alimente procesate sunt mai mici în volum, în special în cortexul frontal, decât cele ale copiilor care au o dietă mai sănătoasă.

Dar dovezile științifice de astăzi nu susțin afirmația că zahărul îi face pe copii hiperactivi.

Mitul hiperactivității

Zahărul este o sursă rapidă de energie pentru corp. Mitul hiperactivității induse de zahăr poate fi urmărit până la câteva studii realizate în anii 1970 și începutul anilor 1980.

Ce să faci neapărat în octombrie ca să protejezi trandafirii de îngheț. Așa vor rezista chiar și la cele mai mici temperaturi

Ciclon polar peste România cu ninsori și furtuni. Temperaturile scad drastic, diferență de 20 de grade!

Acestea se concentrau pe dieta Feingold ca tratament pentru ceea ce numim acum Tulburare de Deficit de Atenție și Hiperactivitate (ADHD), un profil neurodivergent în care problemele de neatenție și/sau hiperactivitate și impulsivitate pot afecta negativ școala, munca sau relațiile.

Creată de alergologul pediatru american Benjamin Feingold, dieta este extrem de restrictivă. Elimină culorile artificiale, îndulcitorii (inclusiv zahărul) și aromele, salicilații (inclusiv aspirina) și trei conservanți (butilat hidroxianisol, butilat hidroxitoluen și tert-butilhidrochinon).

Salicilații apar în mod natural în multe alimente sănătoase, inclusiv mere, fructe de pădure, roșii, broccoli, castraveți, ardei, nuci, semințe, condimente și unele cereale. Deci, pe lângă eliminarea alimentelor procesate care conțin culori, arome, conservanți și îndulcitori artificiali, dieta Feingold elimină multe alimente nutritive utile pentru dezvoltarea sănătoasă.

Cu toate acestea, Feingold credea că evitarea acestor ingrediente îmbunătățește concentrarea și comportamentul. A realizat câteva studii mici, despre care a susținut că arată că o proporție mare de copii hiperactivi au răspuns favorabil la dieta sa.

Metodele folosite în studiile sale au fost defectuoase, în special în ceea ce privește grupurile de control adecvate (care nu au restricționat alimentele) și nu au stabilit o legătură cauzală între consumul de zahăr și comportamentul hiperactiv.

Studiile ulterioare au sugerat că mai puțin de 2% au răspuns la restricții, în comparație cu cei 75% susținuți de Feingold. Dar ideea a prins în conștiința publică și a fost perpetuată prin experiențe anecdotice.

În prezent, peisajul științific arată foarte diferit. Cercetările riguroase realizate de experți nu au reușit constant să găsească o legătură între zahăr și hiperactivitate. Numeroase studii controlate cu placebo au demonstrat că zahărul nu afectează semnificativ comportamentul sau capacitatea de concentrare a copiilor.

Un studiu de referință, publicat acum aproape 20 de ani, a comparat efectele zahărului cu un placebo asupra comportamentului copiilor în mai multe studii.

Rezultatele au fost clare: în marea majoritate a studiilor, consumul de zahăr nu a dus la creșterea hiperactivității sau a comportamentului disruptiv. Cercetările ulterioare au întărit aceste constatări, oferind dovezi suplimentare că zahărul nu cauzează hiperactivitate la copii, chiar și la cei diagnosticați cu ADHD.

Deși afirmațiile inițiale ale lui Feingold au fost exagerate, un mic procent de copii experimentează alergii la aromele și coloranții alimentari artificiali.

Copiii de vârstă preșcolară pot fi mai sensibili la aditivii alimentari decât copiii mai mari. Acest lucru se poate datora dimensiunii mai mici a corpului lor sau creierului și corpului lor încă în dezvoltare.

Dopamina și activitatea

Deși legătura între zahăr și hiperactivitate este cel mult neclară, există o legătură dovedită între neurotransmițătorul dopamină și creșterea activității.

Creierul eliberează dopamină atunci când întâlnește o recompensă – cum ar fi un dulce neașteptat. O explozie de dopamină stimulează de asemenea mișcarea – vedem această activitate crescută după administrarea de medicamente psihostimulante precum amfetamina.

Comportamentul entuziast al copiilor față de dulciuri poate fi atribuit unei explozii de dopamină eliberată în așteptarea unei recompense, deși nivelul de eliberare a dopaminei este mult mai mic decât cel al unui drog psihostimulant.

Funcția dopaminei este de asemenea legată critic de ADHD, despre care se crede că este cauzată de o funcționare diminuată a receptorilor de dopamină în creier. Unele tratamente pentru ADHD, cum ar fi metilfenidatul (denumit Ritalin sau Concerta) și lisdexamfetamina (vândută ca Vyvanse) sunt de asemenea psihostimulante.

Dar în creierul cu ADHD, creșterea dopaminei de la aceste medicamente recalibrează funcția cerebrală pentru a ajuta la concentrare și controlul comportamentului.

Interacțiunea complexă între dietă, comportament și credințele societale persistă. Așteptarea ca zahărul să schimbe comportamentul copilului tău poate influența modul în care interpretezi ceea ce vezi.

Într-un studiu în care părinților li s-a spus că copilul lor a primit fie o băutură cu zahăr, fie o băutură placebo (cu un îndulcitor non-zahăr), acei părinți care se așteptau ca copilul lor să fie hiperactiv după ce a consumat zahăr au perceput acest efect, chiar și atunci când copilul consumase doar placebo-ul fără zahăr.

Atracția unei explicații simple – învinuirea zahărului pentru hiperactivitate – poate fi de asemenea tentantă într-o lume plină de multe opțiuni și voci conflictuale.

Alimente sănătoase, creiere sănătoase

Zahărul în sine nu-l poate face pe copilul tău hiperactiv, dar poate afecta sănătatea mentală și fizică a acestuia. În loc să demonizăm zahărul, ar trebui să încurajăm moderația și nutriția echilibrată, să învățăm copiii obiceiuri alimentare sănătoase și să promovăm o relație pozitivă cu mâncarea.

Atât la copii cât și la adulți, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă limitarea consumului de zahăr liber la mai puțin de 10% din aportul de energie, iar o reducere la 5% pentru beneficii suplimentare de sănătate. Zaharurile libere includ zaharurile adăugate în alimente în timpul fabricării și zaharurile prezente în mod natural în miere, siropuri, sucuri de fructe și concentrate de sucuri de fructe.

Tratamentul alimentelor zaharoase ca recompense poate duce la valorizarea lor excesivă de către copii. Recompensele non-zahăr au de asemenea acest efect, așa că este o idee bună să folosești autocolante, jucării sau o activitate distractivă ca stimulente pentru comportamentul pozitiv.

Deși zahărul poate oferi un impuls temporar de energie, nu transformă copiii în tornade hiperactive.