„Un gunoi oribil, o rușine” – Un tablou atârnat pe peretele sufrageriei și spălat cu detergent de parchet ar putea fi un Picasso, evaluat la 12 milioane de euro

Într-o poveste ce pare desprinsă dintr-un roman fantastic, o simplă familie din Capri a ajuns, fără să-și dea seama, în posesia unei opere de artă care ar putea valora milioane de euro. Totul a început în anii 1960, când Luigi Lo Rosso, un modest anticar și proprietar de restaurant, a cumpărat câteva obiecte vechi din pivnița unei vile de pe insula Capri. Printre aceste obiecte se afla și un tablou, murdar și fără semnături clare, care nu părea să aibă nicio valoare. Îl cumpărase pentru câțiva bănuți, cu intenția de a-l vinde la rândul său, dar nicio ofertă nu s-a concretizat.

Nemulțumit de achiziție și fără să înțeleagă ce se află în fața ochilor săi, Luigi a decis să-l agațe pe un perete al sufrageriei sale, înrămat într-o ramă ieftină și neimpresionantă. Însă, tabloul nu s-a bucurat niciodată de vreo apreciere în familia Lo Rosso. De fapt, soția lui Luigi îl detesta și îl considera un „gunoi oribil”. Fiecare dată când privea tabloul, o enerva expresia ciudată a feței femeii reprezentate, iar lucrurile s-au înrăutățit în timp, când tabloul s-a acoperit de praf și murdărie.

Ani de zile, acest „așchiiș”, cum îl numea soția lui Luigi, a rămas agățat pe peretele sufrageriei lor din Pompeii. La un moment dat, chiar l-a spălat cu detergent de bucătărie, frecând cu dezinvoltură pânza pe podeaua curții, ca pe un covor. Totul părea o scenă obișnuită într-o casă modestă, însă în spatele acelei neglijențe se ascundea o poveste mult mai mare decât și-ar fi putut imagina cineva.

Un tablou cu semnătura lui Picasso?

Anii au trecut, iar tabloul a rămas uitat în sufragerie, trecând aproape neobservat de către oricine intra în casă. Însă, în anii ’70, curiozitatea l-a împins pe Andrea Lo Rosso, fiul lui Luigi, să examineze mai atent ceea ce părea a fi doar o pictură neglijentă. După ce a primit o enciclopedie de istorie a artei cadou de la o rudă, Andrea a început să studieze operele marilor artiști. Într-o zi, răsfoind paginile volumului, a fost surprins de similaritatea dintre semnătura de pe tabloul din casa lor și cea a faimosului Pablo Picasso.

Câți bani a încasat Simona Halep după victoria de la Hong Kong. Ce a apărut pe pagina de Instagram la două ore după ce a câștigat

Radu Vâlcan, pe patul de spital: ”N-aș vorbi despre asta public, dar am amânat de frică această procedură și prea multe vieți se duc din cauza asta”

Andrea nu a putut ignora această posibilitate. Deși era doar un tânăr lipsit de cunoștințe avansate în domeniul artei, intuiția sa l-a făcut să creadă că tabloul din casa lor ar putea fi un Picasso autentic. Totuși, fără o confirmare oficială și cu puține resurse la dispoziție, familia a continuat să-l trateze cu indiferență. „un gunoi oribil, o rușine”, insista mama lui Andrea, convinsă că tabloul nu valorează nimic, scrie Corriere della Sera.

Tabloul atârnat zeci de ani pe un perete din sufragerie ar putea fi un Picasso și ar purta semnătura marelui artist spaniol.

Căutarea autenticității: întâlnirea cu experții

Curiozitatea și îndoiala nu i-au dat pace lui Andrea. Ani de zile a încercat să afle mai multe despre tabloul ce părea să poarte semnătura lui Picasso, dar rezultatele au fost mereu ambigue. În cele din urmă, a decis să apeleze la ajutorul unor experți în artă. Primul pe care l-a consultat a fost Vittorio Sgarbi, un cunoscut critic și istoric italian de artă, care i-a spus că tabloul ar putea fi autentic, dar că ar fi nevoie de cercetări aprofundate pentru a confirma acest lucru.

Aceasta a fost doar prima etapă dintr-o lungă serie de examinări și analize realizate de un grup de experți, condus de Luca Gentile Marcante, președintele Fundației Arcadia. Echipa a inclus și pe Maurizio Seracini, un inginer renumit pentru analizele sale științifice asupra operelor de artă, precum și alți experți de top din domeniul chimiei și al diagnosticării artei.

După ani de analize detaliate, inclusiv examinări chimice și fizice ale pânzei și pigmentelor, concluziile au început să prindă contur. Semnătura părea să fie autentică, iar stilul tabloului avea caracteristici inconfundabile ale perioadei lui Picasso. Aceste rezultate au dat speranță familiei Lo Rosso, care a început să vadă tabloul nu doar ca pe un obiect decorativ derizoriu, ci ca pe o comoară ascunsă.

Tabloul a fost atârnat în casa familiei Lo Russo timp de decenii. (Foto: Andrea Lo Rosso)

Drumul anevoios spre recunoașterea internațională

Deși cercetările echipei de experți au sugerat că tabloul ar putea fi un autentic Picasso, recunoașterea oficială nu a venit atât de ușor. Fundația Picasso din Paris, instituția care deține autoritatea de a confirma autenticitatea operelor maestrului spaniol, a fost greu de convins. Cu mii de opere atribuite lui Picasso, Fundația este obișnuită să primească sute de solicitări similare, multe dintre ele fiind false alarme.

Andrea Lo Rosso a întâmpinat numeroase dificultăți în încercarea sa de a atrage atenția Fundației Picasso. A trimis nenumărate cereri, a călătorit personal la muzeul Picasso din Paris și a încercat să se întâlnească cu experții fundației, dar fără succes. Ba mai mult, într-un moment de tensiune, tabloul a fost chiar confiscat temporar de autoritățile italiene, sub acuzația că ar putea fi un obiect furat. Toate aceste complicații nu au făcut decât să adauge un plus de dramatism poveștii deja fascinante.

În ciuda obstacolelor, Andrea și echipa sa de experți au continuat să lucreze neobosit pentru a dovedi autenticitatea tabloului. Analizele detaliate au confirmat că pictura prezintă caracteristici unice, specifice stilului lui Picasso, și că semnătura de pe tablou era aproape sigur a maestrului. De asemenea, un alt detaliu interesant a ieșit la iveală: Picasso obișnuia să viziteze Capri la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, ceea ce făcea posibil ca tabloul să fi fost realizat în acea perioadă.

Celebrul artist Pablo Picasso.

Un final încă incert, dar plin de speranță

Astăzi, tabloul care a stat zeci de ani într-o ramă ieftină și a fost tratat ca un obiect neimportant se află într-un seif din Milano, protejat de orice pericol. Valoarea sa potențială este estimată la aproximativ 12 milioane de euro, dar familia Lo Rosso așteaptă încă o confirmare oficială din partea Fundației Picasso. Luca Gentile Marcante, liderul echipei de cercetare, crede cu tărie că tabloul este autentic și că merită să fie recunoscut ca parte din moștenirea lui Picasso.

Andrea Lo Rosso, întrebat de jurnaliști despre această descoperire incredibilă, a rămas modest și precaut. „Suntem doar o familie normală, nu ne-am dorit niciodată să facem o avere din acest tablou. Vrem doar să aflăm adevărul”, a declarat el pentru The Guardian. Totuși, dacă tabloul va fi recunoscut ca un autentic Picasso, familia intenționează să-l scoată la licitație, în parte pentru a acoperi costurile enorme ale cercetărilor și analizelor care s-au desfășurat de-a lungul anilor.

Un destin neașteptat pentru o capodoperă

Povestea tabloului „oribil” transformat într-o posibilă capodoperă demonstrează cât de imprevizibilă poate fi viața și cât de multe surprize ascunde lumea artei. De la peretele unei modeste sufragerii din Capri la seifurile din Milano, această pictură a parcurs un drum lung, încărcat de mister și perseverență. În final, dacă autenticitatea sa va fi confirmată, această poveste va rămâne una dintre cele mai fascinante descoperiri accidentale din lumea artei moderne.

Indiferent de rezultat, pentru familia Lo Rosso, tabloul va rămâne un simbol al destinului și al curajului de a urmări adevărul, indiferent de cât de absurd poate părea la început.