Tânărul care a dat Danemarca pe Roșia Montană: Tică a renunțat la tot viitorul occidental, alegând să lupte pentru sufletul Transilvaniei

Munții Apuseni sunt un tărâm al poveștilor țesute cu aur și umbră. Vârfurile lor verzi ascund cicatrici – urme ale uneia dintre cele mai vechi exploatări miniere din Europa.

Istoria aurului din Roșia Montană

Roșia Montană, un sat așezat într-o căldare montană, este inima acestei istorii străvechi. Brațele dacilor, întărite de munca pământului, au fost primele care au zgâriat galeriile sărace în lumină. Aurul, metal al regilor și zeilor, i-a ademenit apoi pe romani cu promisiunea puterii. Legionarii, cu ambițiile unui imperiu în expansiune, au adâncit căutările, transformând satul într-o colonie subterană unde sclavi trimiși din toate colțurile lumii antice scoteau la suprafață bogăția ascunsă. Mineritul a continuat sporadic peste veacuri, un dans al avuției temporare cu perioadele de uitare și sărăcie, lăsând în urmă tuneluri șerpuind sub inima satului ca venele unui organism gigantic.

Satul Roșia Montană

Proiectul controversat și diviziunea societății

Sfârșitul anilor ’90 pune însă Roșia Montană pe harta lăcomiei moderne. O corporație canadiană, Gabriel Resources, își îndreaptă privirea către zăcămintele încă bogate, dar greu de extras cu metode tradiționale. Planul lor? O exploatare tehnologizată la scară industrială, un proiect uriaș care promite profituri imense, dar presupune folosirea cianurii – o otravă a cărui nume numai provoacă teamă în sufletele celor familiarizați cu dezastrele ecologice. E ca și cum un dragon ar fi pus să păzească tezaurul, respirând foc otrăvit asupra oricui se încumetă să se apropie.

Imagine din cea mai mare mină de aur din Roșia Montană.

De la momentul semnării unui contract controversat în 1997 între compania canadiană Gabriel Resources și autoritățile române, și până la luptele politice și protestele de stradă din ultimii ani, povestea Roșia Montană a atras atenția și a provocat dezbateri aprinse în întreaga țară și în afara ei.

Rezultate Loto 22 decembrie 2024: Numerele câștigătoare la Loto 6/49, Joker și Noroc

Obiceiuri și tradiții pe 23 decembrie. Ce trebuie să faci în această zi pentru noroc și belșug

O parte foarte importantă este rolul jucat de politicieni și de schimbările de guvernare de-a lungul timpului. De-a lungul anilor, afacerea Roșia Montană a fost subiectul unor manevre politice subtile și nu atât de subtile, în încercarea de a influența direcția proiectului și de a maximiza beneficiile financiare și politice.

Vezi și: Românul “vinovat” de Roșia Montană: cercetătorul de nivel mondial care „a văzut” aurul înaintea canadienilor

Tică Darie în lupta pentru Roșia Montană: Proteste și mișcare civică

Ecologiștii sunt primii care se ridică împotriva riscului ecologic imens. Imaginea râurilor contaminate, a unui lac imens plin de reziduuri toxice amenințând pânza freatică, pierderea biodiversității într-o zonă superbă, cu păduri bătrâne și ape limpezi – iată prețul uriaș pe care-l entrevăd. Dar vocea economiei e puternică în România post-comunistă, aflată în plină tranziție și dornică de a recâștiga prosperitatea pierdută. Locuri de muncă, revitalizarea unei zone uitate, sume imense la bugetul de stat – acestea sunt promisiunile care răsună din cealaltă tabără.

Protestele pentru susținerea conservării Roșiei Montane s-au ținut lanț în România.

Țara se împarte: imaginea unui peisaj superb transformat într-un deșert otrăvit se ciocește de dorința de dezvoltare. Roșia Montană devine epicentrul unui cutremur a cărui undă de șoc se resimte în toată România. Protestele erupe în orașele țării, „Salvați Roșia Montană!” devine strigătul unei națiuni ce descoperă furia verde. Figuri culturale majore își declară public opoziția: scriitori celebri scriu eseuri arzătoare, muzicieni compun cântece-manifest, actori iau cuvântul în piețe, academicieni prezintă studii alarmante despre impactul proiectului. O mișcare civică se naște, se formează ONG-uri dedicate salvării zonei, lupte juridice contra proiectului încing spiritele, presa investighează tentacular legăturile dubioase din spatele companiei miniere.

Vezi și: Roșia Montană, inclusă în patrimoniul UNESCO. Ce înseamnă acest lucru pentru România

Roșia Montană își depășește statutul local, devenind un simbol universal al luptei dintre profit cu orice preț și grija pentru mediu, pentru moștenirea generațiilor viitoare. Tinerii, în fruntea protestelor, devin conștiința civică trezită brusc la viață, gata să ceară țării mai mult decât promisiuni mincinoase de prosperitate, să lupte pentru un viitor sustenabil. Apele otrăvite din Baia Mare, deversări accidentale ale cianurii în râurile din munții Apuseni – dezastre locale recente – sunt răni încă deschise, iar planul de la Roșia Montană trezește temeri legitime. Imaginea emblematică a bisericii din satul scufundat Geamăna, doar turla ieșind din lacul de reziduuri, devine un avertisment sinistru.

În inima mișcării de salvare a Roșiei Montane, se distinge povestea lui Tică Darie, un tânăr care a devenit simbolul luptei împotriva distrugerii acestei zone de o frumusețe rară. Refuzând să rămână pasiv în fața amenințării reprezentate de planurile companiei Gabriel Resources, Tică a pus bazele unei campanii impresionante, demonstrând că determinarea și inovația pot face față celor mai mari provocări.

Tică Darie a pus bazele unei mici afaceri în Roșia Montană, numită „Made in Roșia Montană”.

Tică nu s-a mulțumit doar să participe la protestele care au unit zeci de mii de români în apărarea Roșiei Montane; el a ales să ducă mesajul acestei cauze mult dincolo de granițele țării. În 2012, încă student la Facultatea de Multimedia și Design din Copenhaga, s-a angajat într-o aventură extraordinară, parcurgând pe bicicletă 2.533 de kilometri de la Copenhaga la Roșia Montană. Această călătorie nu a fost doar o probă de rezistență fizică, ci și un act de comunicare puternic, Tică vorbind despre Roșia Montană în fiecare capitală europeană pe care a traversat-o.

Însă Tică Darie nu s-a oprit aici. În vara lui 2013, el a decis să se mute în Roșia Montană și să contribuie direct la revitalizarea comunității locale. Cu un spirit antreprenorial inedit, a deschis magazinul online madeinrosiamontana.ro, unde a început să vândă șosete din lână fabricate de femeile din sat. Această inițiativă a adus nu doar un venit suplimentar localnicilor, ci a și promovat un model de dezvoltare durabilă, bazat pe resursele și tradițiile locale.

Tica Darie împreună cu familia sa în Roșia Montană. (Foto: Facebook)

Confruntat cu amenințări și intimidări, inclusiv incidente periculoase cu angajații companiei miniere și tentative de corupție, Tică a rămas neînfricat, angajamentul său față de cauza Roșiei Montane devenind și mai puternic. Determinarea sa de fier și credința în valorile fundamentale – respectul pentru natură, toleranța și solidaritatea – l-au transformat într-un lider inspirațional pentru toți cei implicați în această luptă.

Povestea lui Tică Darie la Roșia Montană este un exemplu viu de cum pasiunea, curajul și inovația pot aduce schimbări semnificative, chiar și în fața celor mai mari provocări. Prin acțiunile sale, Tică a devenit mai mult decât un activist; el este un vizionar care ne învață pe toți o lecție valoroasă despre puterea indivizilor de a influența pozitiv destinul comunităților și al mediului înconjurător.

Victoria în instanță și un viitor incert

Statul român nu va plăti nicio despăgubire companiei Gabriel Resources în cazul Roșia Montană. Acesta este verdictul comunicat vineri 8 martie 2024 Guvernului României de către Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID). Victoria e savurată pe străzi, dar temerile nu pier. Lupta a fost dură, a lăsat răni, comunitatea e divizată, iar viitorul rămâne sub semnul întrebării. Unii săteni au acceptat strămutarea promisă, atrași de case moderne și despăgubiri, dar alții sunt încă reticenți. Ce va aduce viitorul?

Vezi și: Satul scufundat din România: Povestea tristă a unei localități distruse de lăcomia omului, Geamăna din Munții Apuseni

Ecoturismul, cu accent pe moștenirea minieră unică, agricultura ecologică în peisajul montan neafectat, revigorarea meșteșugurilor transmise din străbuni – toate sunt idei de viitor cu potențial. Galerii romane transformate în muzee fascinante, drumeții pe trasee montane ce dezvăluie povestea locului, pensiuni rustice ce oferă preparate tradiționale din ingrediente locale – o întreagă rețea de dezvoltare sustenabilă ar putea prinde contur. Dar cine le va pune în practică? Cum se vindecă rănile din sufletul comunității? Cum se va reface încrederea în autorități după jocurile de culise?

Rănile din sufletul comunității și lecția de învățat

Roșia Montană există în continuare, dar ce formă va lua? Sat turistic prosper? Comunitate agricolă axată pe produse autentice de munte? Un muzeu viu al mineritului antic? Rămâne de văzut. Aurul blestemat nu doarme. Ispitește încă, promițând bogății imediate cu prețul unui viitor incert. Dar România a învățat din greșelile trecutului, a învățat că avuția adevărată e în patrimoniul natural și cel creat de spiritul uman peste secole. Aurul Roșiei Montane nu e cel ce se cântărește în grame, ci în viitorul scris cu grijă, incluziv, pe ruinele lăcomiei trecute.

Vezi și: Totul despre afacerea Roșia Montană. Ce se întâmplă în prezent

Va reuși România să scrie un viitor durabil pe ruinele lăcomiei trecute? Numai timpul o va spune.