Tăblițele de la Tărtăria, sursă de fascinație și mister. Ce ascund simbolurile de mii de ani

În inima Transilvaniei, pe un teritoriu încărcat de istorie, s-au găsit artefacte care stârnesc și astăzi numeroase dezbateri în comunitatea academică: tăblițele de la Tărtăria.

Aceste relicve neolitice, deschizând pagini obscure din preistoria teritoriului românesc, continuă să alimenteze atât curiozitatea specialiștilor cât și imaginația publicului.

O descoperire remarcabilă în peisajul arheologic românesc

Când arheologul Nicolae Vlassa a dezgropat în 1961, în localitatea Tărtăria, punctul Gura Luncii, trei artefacte de lut cu dimensiuni modeste, nu și-a imaginat că va declanșa o adevărată furtună în lumea științifică. Tăblițele, fiecare cu forma sa distinctă și simbolurile gravate cu precizie, au fost imediat recunoscute ca un potențial cheie în înțelegerea culturii Vinca și a întregii regiuni carpato-danubiano-pontice în perioada neolitică. Contrar ipotezelor pseodoistorice care le atribuiau rolul de pionieri ai scrisului, analizele amănunțite ale specialiștilor indică faptul că simbolistica gravată pe aceste tăblițe este strâns legată de practici rituale și religioase, ilustrând astfel complexitatea și diversitatea spirituală a epocii.

Tăblițele de la Tărtăria

Simboluri antice și semnificații pierdute în negura timpului

Tăblițele, datorită simbolurilor lor criptice, au declanșat numeroase dezbateri privind utilizarea lor. De la ipoteza unui sistem de scriere incipient, până la interpretarea lor ca reprezentând un limbaj simbolic religios sau social, ele reprezintă o mărturie a modului în care oamenii din acea perioadă încercau să transpună și să transmită cunoștințele și credințele lor. Unelte, ritualuri, zei și semne calendaristice, toate acestea sunt posibile interpretări ale semnelor incizate pe lut, punând în lumină rolul tăblițelor în cadrul vieții comunității Vinca, cunoscută pentru așezările sale mari și pentru complexitatea ritualurilor religioase.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Vezi și: Cel mai misterios artefact din România, matrița unică în lume descoperită la Sarmizegetusa

Amulete și rituale: perspective asupra comunității Vinca

Analiza osemintelor femeii găsite alături de tăblițe a oferit noi detalii despre rolul pe care l-a avut aceasta în cadrul comunității. Desemnarea sa drept „Milady Tărtăria” sugerează o poziție socială înaltă, posibil de preoteasă sau de șaman, care nu doar că deținea cunoștințele necesare desfășurării ritualurilor, dar era și un pivot central în menținerea ordinei sociale și religioase. Conformațiile fizice ale acesteia, în ciuda deformărilor, nu i-au diminuat în niciun fel importanța în ochii celorlalți membri ai comunității, evidențiind un profund respect pentru diversitate și pentru rolurile spirituale.

Simbolurile: O carte deschisă a epocii neolitice

Simbolurile de pe tăblițele de la Tărtăria

În efortul de a descifra simbolurile de pe tăblițele de la Tărtăria, specialiștii s-au aventurat în interpretări complexe, sugerând că acestea pot reprezenta totodată un calendar agricol și menstrual, o ilustrare a riturilor legate de fertilitate și recoltare, dar și o descriere a ierarhiei sociale. De exemplu, tăblița fără gaură, descrisă ca un fel de emblema a autorității preotesei, poate avea incizate simboluri care reprezintă divinități protectoare ale comunității sau chiar ale turmelor. Pe celelalte două tăblițe, simbolurile par a ilustra ritualuri anuale, cu sugestii că acestea erau efectuate pentru a asigura succesul în agricultură și prosperitatea comunității.

Vezi și: Misterul fragmentului „OZN” din România. Arheologii au crezut că au găsit o relicvă istorică, dar „adevărul este dincolo de noi”

O ereditate spirituală și cultică

Tăblițele de la Tărtăria, așadar, nu sunt doar simple artefacte arheologice, ci reprezintă o cheie spre înțelegerea complexității vieții spirituale în comunitățile neolitice. Ele ilustrează nu numai cunoștințele și credințele unei epoci demult apuse, dar și modul în care preistoria își păstrează mesajele codificate pentru cei dispuși să asculte. Tăblițele rămân astfel amulete ale trecutului, păstrătoare ale unui dialog între om și divin, între om și natură, ce așteaptă să fie continuat de generațiile viitoare.

Vezi și: Până și la chirurgie s-au priceput dacii: descoperirea fascinantă a arheologilor pe teritoriul României, craniile pe care făceau operații