Structura fabuloasă descoperită în oceanul planetar. Cum schimbă istoria formării planetei Pământ
O echipă de cercetători de la Universitatea Maryland, Statele Unite, a descoperit o structură misterioasă pe fundul Oceanului Pacific care ar putea rescrie istoria planetei noastre. Studiul, publicat în revista Science Advances, prezintă rezultatele unei cercetări bazate pe tehnici inovatoare de imagistică seismică, care au scos la iveală o zonă de subducție de o grosime neobișnuită. Această structură, care datează din era dinozaurilor, ne oferă informații noi și neașteptate despre formarea și evoluția Pământului.
Descoperirea a fost făcută în zona East Pacific Rise, o graniță tectonică din sud-estul Oceanului Pacific, și relevă existența unei regiuni îngroșate a mantalei situate între 410 și 660 de kilometri sub suprafața terestră. Această regiune arată că materialul de subducție se mișcă mult mai încet decât se credea inițial, sugerând că există bariere naturale care împiedică mișcarea rapidă a acestuia.
Cum influențează structura descoperită cunoașterea actuală despre Pământ
Geologii cred că această descoperire ar putea schimba fundamental modul în care înțelegem dinamica interioară a Pământului. Subducția este procesul prin care o placă tectonică alunecă sub alta, trimițând materialul înapoi în mantaua planetei. Însă noua structură descoperită pare să indice că această mișcare nu este întotdeauna lină și rapidă, ci poate fi încetinită semnificativ de anumite condiții interne.
Jingchuan Wang, geolog și liderul studiului, explică faptul că această zonă „îngroșată” reprezintă o amprentă fosilizată a unui fund marin străvechi care s-a scufundat în mantaua Pământului acum aproximativ 250 de milioane de ani. Descoperirea indică faptul că mantaua are capacitatea de a stoca astfel de vestigii pentru perioade foarte lungi de timp, influențând astfel modul în care planetele evoluează la nivel intern și cum procesele de la suprafață sunt afectate de aceste structuri adânci.
Impactul asupra teoriilor despre mantaua Pământului
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetătorilor este aceea că zona de tranziție a mantalei, situată între mantaua superioară și cea inferioară, poate acționa ca o barieră naturală. Această regiune nu doar încetinește mișcarea plăcilor tectonice, ci și păstrează vestigii ale fundurilor marine antice, ceea ce înseamnă că istoria tectonică a Pământului este mult mai complexă decât se credea.
„Este ca și cum am avea o scanare CT a Pământului care ne permite să vedem structuri ascunse și să ne facem o idee mai clară despre modul în care acestea influențează dinamica geologică”, a spus Wang. Echipa a folosit undele seismice pentru a studia fundul oceanului și a reușit să creeze hărți detaliate ale structurilor din adâncimea mantalei. Aceasta deschide noi perspective asupra relației dintre structurile adânci și procesele geologice observate la suprafață.
Materialul descoperit se mișcă la o viteză mult mai mică decât se așteptau oamenii de știință, sugerând că zona de tranziție a mantalei nu este doar un simplu strat pasiv, ci un element activ al dinamici geologice care poate bloca sau întârzia procesul de subducție. Această descoperire deschide calea pentru noi studii și cercetări care să aducă clarificări suplimentare despre evoluția planetei noastre și despre rolul pe care aceste structuri antice îl joacă în dinamica tectonică a Pământului.