Stațiunea visată de Ceaușescu pentru Jocurile Olimpice de iarnă: Un plan grandios, lăsat în paragină

În anii ’60, regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu a conturat o viziune ambițioasă pentru Munții Lotrului, o regiune sălbatică și izolată. Aceste locuri, dominate de crestele masivului Parâng și de temperaturi extreme, urmau să devină gazda Jocurilor Olimpice de iarnă, un eveniment de anvergură pe care România nu l-a organizat niciodată. Zonele alpine de pe valea Lotrului ar fi trebuit să se transforme în stațiuni de renume internațional, dar istoria a avut alte planuri.

Un ținut sălbatic transformat în șantier

Începuturile visului olimpic al regimului Ceaușescu se leagă de lucrările hidroenergetice de pe râul Lotru, începute în 1966. Proiectele masive, precum barajul și lacul de acumulare Vidra, au adus mii de muncitori în zonă, deschizând drumul pentru dezvoltări ulterioare. În aceste locuri izolate, regimul comunist a văzut un potențial uriaș, atât energetic, cât și turistic.

Drumuri precum DN7A, care leagă Brezoi de Petroșani, și Transalpina, cea mai înaltă șosea din România, au fost modernizate pentru a facilita accesul. În plus, localitățile Voineasa, Vidra, Alba și Mura urmau să devină stațiuni montane ultramoderne, cu mii de locuri de cazare. Lacul Vidra, supranumit „marea albastră din Parâng”, a fost punctul central al acestui plan, promițând atracții turistice diverse, de la sporturi nautice la pârtii de schi olimpice.

În 1969, revista Contemporanul sublinia că zona Lotrului beneficiază de condiții climatice ideale: zăpezile persistă până la opt luni pe an, iar relieful permite amenajarea a sute de kilometri de pârtii de schi pentru toate nivelurile de dificultate. Această viziune promitea să transforme Valea Lotrului într-un pol al turismului intern și internațional.

Tragedie în județul Vaslui, unde doi tineri de 19 și 24 de ani au murit într-un accident rutier cumplit, pe DN 24

Dana Budeanu îi critică dur pe Călin Georgescu și soția sa, Cristela: ”Cum credeți voi că în 2024 apare unu’ pe cal, cu una care face spirale pe net?”

Stațiuni ultramoderne, doar pe hârtie

Planurile pentru stațiunile alpine erau impresionante. Voineasa urma să devină un orășel turistic cu hoteluri mari, restaurante, un cazino și facilități de agrement. Pe malul lacului Vidra, stațiunile Vidra, Alba și Mura ar fi trebuit să ofere peste 5.000 de locuri de cazare. Stațiunea Alba, la o altitudine de 1.850 de metri, era destinată sportivilor și tineretului, fiind gândită ca un sat olimpic cu pârtii pentru schi, bobi, slalom și săniuș.

În centrul acestei infrastructuri urma să fie construit un teleferic magistral care să lege toate stațiunile, oferind turiștilor o panoramă spectaculoasă asupra masivului Parâng. În paralel, lacul Vidra devenea un punct de atracție pentru sporturile nautice, completând oferta turistică a zonei.

Deși primele lucrări au început în 1967, iar unele hoteluri și drumuri au fost date în folosință până în 1989, visul olimpic nu s-a materializat. După Revoluție, investițiile în zonă au stagnat, iar multe dintre clădiri au fost lăsate în paragină. Stațiunile care ar fi trebuit să atragă turiști din toată lumea au rămas doar o amintire a planurilor grandioase ale regimului comunist.

O moștenire uitată

Astăzi, Voineasa și Vidra sunt doar umbre ale proiectelor care promiteau să transforme această regiune într-un paradis al sporturilor de iarnă. Multe hoteluri sunt abandonate, iar infrastructura rutieră, deși modernizată parțial, nu susține turismul de masă.

Totuși, potențialul zonei rămâne. Relieful spectaculos, lacul Vidra și pârtiile din apropierea Transalpinei atrag în continuare pasionați de natură și schi, dar la o scară mult redusă. În lipsa unor investiții consistente, regiunea Lotrului continuă să fie o poveste neterminată, o promisiune nerealizată a visului olimpic al României.