Secretele singurei biserici din lume în care sfinții pictați au aure negre. Ciuruită de ruși în Al Doilea Război Mondial, o găsești în satul lui Mihai Eminescu
Într-un colț îndepărtat al României, în satul Ipotești, se află singurul loc de pe glob unde sfinții și îngerii poartă semnele doliului pe aureolele lor.
Această biserică, ridicată lângă casa copilăriei marelui poet Mihai Eminescu, adăpostește pe zidurile sale o pictură cu totul neobișnuită. Aureole negre înconjoară chipurile îndoliate ale sfinților, o imagine care nu găsește egal nicăieri în lume.
Ipotești: Sanctuarul inspirației eminesciene
Satul Ipotești, la o aruncătură de băț de orașul Botoșani, a fost leagănul copilăriei lui Mihai Eminescu. Aici, printre ulițe prăfuite și codrii veșnici, spiritul poetului pare să plutească încă neîntinat. Casa în care a râs și a visat alături de fratele său, Ilie, stă mărturie a timpului oprit în loc, păstrată ca în urmă cu 126 de ani.
Complexul Memorial Ipotești – o întreagă instituție dedicată studiului operei eminesciene – împarte curtea cu casa copilăriei și biserica cu aureole negre. Aici, un centru de studii, o arhivă vastă și un anfiteatru își unesc forțele pentru a păstra vie flacăra geniului eminescian.
Un sanctuar pctat în nuanțe de doliu
Trecând pragul bisericii de piatră, vizitatorul este întâmpinat de o viziune care îl surprinde: sfinții cu aureole negre. Directorul Direcției de Cultură și Patrimoniu din Botoșani, Dănuț Huțu, subliniază pentru ziarul Adevărul unicitatea acestei picturi: „Este o pictură unicat în lume. Nicăieri sfinții nu au aureolele negre”.
Un omagiu pictat: Eminescu, prezent printre sfinți
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost inițiată de Nicolae Iorga, cu dorința de a onora memoria lui Eminescu, la 50 de ani de la moartea sa. Finalizată cu greu în 1939, biserica a devenit un simbol al legăturii eterne dintre loc și spiritul eminescian. Pictura, inclusiv aureolele negre, a fost opera lui Petre Remus Troteanu, fiul unui preot local, care a adăugat o notă de umanitate și unicitate chipurilor sfinților.
Pe un perete lateral al bisericii, o imagine atrage privirea: un tânăr de 20 de ani, îmbrăcat în negru, privește spre altar. Este chiar poetul Mihai Eminescu, imortalizat în pictură ca un simbol al spiritului românesc. „Este singura biserică ortodoxă din lume care comemorează un poet prin intermediul picturii”, precizează Dănuț Huțu, directorul Direcției de Cultură Botoșani. Biserica din Ipotești devine astfel un omagiu vibrant adus celui mai mare poet al nostru.
Între mit și realitate: Misterul aureolelor negre
Descoperirea făcută de Cecilia Carmen Solomonea, expert restaurator de renume, a aruncat o nouă lumină asupra enigmaticelor aureole negre din biserica de la Ipotești. Inițial, comunitatea și vizitatorii erau convinși că negrul profund al aureolelor era o alegere artistică intenționată, un omagiu adus poetului Mihai Eminescu, ca semn de doliu profund pentru sufletul său chinuit. Imaginile îndoliate ale sfinților păreau să se înscrie perfect în narativa de tristețe și melancolie asociată cu destinul tragic al poetului.
Însă, după o analiză meticuloasă, Solomonea a dezvăluit că realitatea stă în fenomenele chimice, mai degrabă decât în intențiile simbolice ale artistului. Aureolele, care ar fi trebuit să strălucească în nuanțe de aur, și-au schimbat culoarea într-un negru intens datorită unei serii de reacții chimice neașteptate. Aceste reacții au fost provocate de condițiile specifice din interiorul bisericii: umiditatea, fumul de la lumânări și poate chiar particularitățile materialelor folosite în pictură.
Această revelație schimbă dramatic interpretarea aureolelor negre, trecând de la o poveste încărcată de simbolism la o fascinantă lecție de chimie aplicată în artă. În loc să fie văzute ca expresii deliberate ale doliului pentru Eminescu, aureolele negre devin martore ale interacțiunii dintre artă, materiale și mediu. Acest proces neintenționat adaugă un nou strat de mister și frumusețe bisericii, evidențiind fragilitatea și imprevizibilitatea artei.
„Sfinții îndoliați”, În vizorul ocupanților ruși”
În vâltoarea celui de-Al Doilea Război Mondial, mausoleul ortodox din Ipotești, dedicat lui Mihai Eminescu, a suferit sub tirul armatelor de ocupație. Valentin Coșereanu dezvăluie un episod dramatic: în 1944, soldații ruși, intrigați și probabil indignați de reprezentările neconvenționale ale sfinților cu aureole negre, au deschis focul asupra bisericii, ciuruiind zidurile sacre și chiar imaginea lui Carol al II-lea. Miraculos, chipul lui Eminescu a rămas neatins, ocrotit parcă de necunoașterea sa de către ostașii ruși.
Biserica din Ipotești: Un sanctuar între legenda și adevăr
În ciuda dezvăluirilor, biserica din Ipotești rămâne un loc magic, unde arta și istoria se împletesc cu legenda. Este un loc unde turiștii vin nu doar pentru a admira o pictură unică, ci și pentru a simți legătura profundă cu spiritul lui Eminescu. Memorialul Ipotești, împreună cu
Această biserică extraordinară, continuă să fie un far de lumină pentru iubitorii de cultură, istorie și poezie, păstrând vie amintirea celui mai mare poet al României.
Descoperirea că negrul aureolelor s-a născut din accident nu scade cu nimic valoarea și frumusețea bisericii din Ipotești, nici nu umbrește pioșenia omagială adusă lui Eminescu. Mai degrabă, adaugă o notă de realism și vulnerabilitate întregii povești, amintindu-ne că frumusețea și sfințenia locului transcende explicațiile științifice, rămânând ancorate în inimile și sufletele celor care le prețuiesc. În final, Ipoteștiul rămâne un loc unde sfinții plâng în negru, iar poezia lui Eminescu continuă să inspire generații, indiferent de culorile timpului.