Se dau 300 de lei pe zi, dar românii fug de muncă. Realitatea pieței muncii din România forțează angajatorii către nepalezi, pakistanezi, srilankezi și nu numai
Pe fondul unei cereri crescânde de forță de muncă în agricultură și zootehnie, România se confruntă cu o situație paradoxală: deși ofertele de muncă sunt bine remunerate, mulți români refuză să se implice în aceste activități. Fermierii și agricultorii sunt din ce în ce mai nevoiți să apeleze la muncitori străini pentru a-și susține afacerile, într-un context în care locurile de muncă disponibile rămân neocupate.
Zilierii, indispensabili în agricultură, sunt tot mai greu de găsit
Pentru agricultorii și crescătorii de animale români, vara reprezintă sezonul cel mai aglomerat, plin de activități esențiale pentru succesul fermelor. În ciuda nevoii crescânde de forță de muncă temporară, zilierii sunt tot mai greu de găsit. Deși remunerațiile pot ajunge până la 300 de lei pe zi, cu bonusuri incluse, românii evită aceste joburi. Pe o plantație de afine din Dâmbovița, în vârf de sezon, sunt necesari aproximativ 1.000 de zilieri pentru cules. Cu toate acestea, proprietarii se confruntă cu dificultăți majore în a găsi români dispuși să lucreze.
Directorul comercial Andi Mihai a declarat că zilierii sunt plătiți cu 140-150 de lei pe zi, iar numărul de zile lucrate ar putea depăși două luni și jumătate. Cu toate acestea, angajatorii întâmpină dificultăți în a găsi lucrători locali, chiar și cu oferte atrăgătoare.
Pe plantațiile de cătină, patronii au fost nevoiți să apeleze la deținuți, care acceptă tariful minim, beneficiind de reducerea pedepselor pentru munca prestată. Deținuții sunt singurii care par dispuși să accepte aceste condiții, fiind motivați de avantajele oferite în cadrul sistemului penitenciar.
Angajatorii se orientează către muncitori străini
Lipsa interesului din partea românilor pentru munca în agricultură și zootehnie a determinat angajatorii să caute soluții alternative. Fermierii din Maramureș, de exemplu, oferă zilierilor între 150 și 200 de lei pe zi, cazare, trei mese calde, țigări și haine, însă oferta nu pare să atragă suficient personal. În lipsa zilierilor români, aceștia au fost nevoiți să reducă numărul de oi și să aducă muncitori din străinătate.
Ilie Chiver, un crescător de animale din Maramureș, a subliniat dificultățile întâmpinate: „Vin și cer bani în avans, mint că e bolnav cineva din familie, și de le dai pleacă, nu-i mai vezi. Nu stau mult și nu ai oameni.” Astfel, pentru a-și menține fermele funcționale, fermierii români apelează tot mai frecvent la muncitori din Nepal, Pakistan, Sri Lanka și alte țări.
Acești muncitori străini sunt adesea dispuși să accepte condițiile de muncă oferite, fiind motivați de câștigurile superioare celor din țările lor de origine. Deși aceasta soluție aduce temporar forța de muncă necesară, pe termen lung, problema lipsei de interes din partea lucrătorilor locali rămâne nerezolvată.
Viitorul forței de muncă în agricultură și zootehnie
Pentru a face față provocărilor actuale, este esențial ca autoritățile și angajatorii să colaboreze pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și a crește atractivitatea acestor joburi pentru români. Soluțiile ar putea include investiții în educație și formare profesională, stimulente financiare și îmbunătățirea condițiilor de muncă.
În același timp, integrarea muncitorilor străini în societatea românească ar trebui să fie gestionată cu atenție, asigurându-se că drepturile acestora sunt respectate și că beneficiază de condiții decente de muncă. În lipsa unor măsuri concrete, problema lipsei de forță de muncă în agricultură și zootehnie va continua să afecteze grav producția și competitivitatea sectorului agricol românesc.
În concluzie, deși ofertele de muncă în agricultură și zootehnie sunt generoase, realitatea pieței muncii din România arată că soluțiile trebuie să fie mai complexe și adaptate nevoilor actuale ale lucrătorilor. Numai printr-o abordare integrată și prin colaborarea tuturor părților implicate se va putea asigura sustenabilitatea și prosperitatea acestui sector esențial pentru economia României.