Satul din România care te lasă cu gura căscată printr-o investiție fabulos de nepotrivită. Oamenii nu au asfalt pe stradă, dar primarul le-a oferit altceva
Într-un sat uitat de lume din județul Botoșani, autoritățile locale au investit un milion de lei în amenajarea unor piste de biciclete, cu toate că ulițele sunt complet neasfaltate, iar localnicii sunt, în mare parte, oameni în vârstă care abia se mai deplasează. Această investiție a stârnit reacții de neînțeles din partea comunității, care ar avea mai degrabă nevoie de infrastructură de bază, decât de piste de biciclete.
Piste de bicicletă prin ulițele de pământ ale Lupăriei
Satul Lupăria, din comuna Prăjeni, județul Botoșani, este situat la marginea județului, la granița cu Iași. Aici mai trăiesc doar 700 de oameni, majoritatea fiind bătrâni. Oamenii își câștigă traiul din pensiile de CAP sau din agricultura de subzistență. Drumul județean care traversează satul este singurul asfaltat, în timp ce restul ulițelor sunt din pământ și pietriș, uneori doar simple poteci de iarbă printre case.
În acest context, autoritățile locale au decis să folosească fonduri europene pentru a construi trei kilometri de piste de biciclete în Lupăria, o investiție derulată anul trecut prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Pistele încep de la primele case din sat, trec pe lângă biserică și se opresc în fața cimitirului. Realizate din dale de beton, fără marcaje speciale și cu o lățime variabilă, pistele par să nu își găsească rostul într-o comunitate unde, după spusele localnicilor, aproape nimeni nu folosește bicicleta.
Mai mult, pista este întreruptă de podețele care fac legătura cu ogrăzile oamenilor, iar vegetația abundentă care invadează pista face ca aspectul general să fie unul deplorabil. Deși proiectul a fost considerat necesar pentru a nu pierde fondurile europene disponibile, utilizarea acestora într-o comunitate săracă, unde drumurile de pământ se umplu de noroi la prima ploaie, a stârnit nemulțumirea localnicilor.
Localnicii sunt consternați de inutilitatea pistei de biciclete
Reacțiile sătenilor la vederea noilor piste de biciclete sunt, în mare parte, de uimire și nedumerire. „Cui i-o fi dat prin cap treaba asta?” se întreabă o bătrână care locuiește la strada principală. Alții ridică din umeri, spunând că nu există tineri în sat care să le folosească. Majoritatea locuitorilor sunt în vârstă, iar numărul copiilor rămași în Lupăria este extrem de mic. „Numai moșnegăraie în sat. Cum să meargă cu bicicleta când ei abia merg? Tinerii sunt plecați, iar copiii sunt prea puțini”, spune un sătean în vârstă de peste 70 de ani.
Un alt sătean folosește pista de biciclete pe post de trotuar, ca să evite noroiul de pe uliță. „Măcar să pot merge pe astea, să nu umblu prin glodăraie”, mărturisește acesta. Situația pare absurdă, mai ales că în decursul a două ore nu a trecut nici măcar o bicicletă pe pista proaspăt amenajată. Autoritățile locale însă își justifică decizia prin oportunitatea de a accesa fonduri europene și susțin că, după finalizarea altor proiecte de infrastructură, precum aducțiuni de apă și gaz, pistele de biciclete ar putea deveni utile pentru cei câțiva copii rămași în sat.
Primarul justifică proiectul prin accesarea fondurilor europene
Primarul comunei Prăjeni, Ghiorghiță Iftode, a explicat că proiectul a fost realizat pentru a nu pierde fondurile europene disponibile. „Am considerat că este necesar și pentru acești copii de aici. Chiar dacă este mediul rural, chiar dacă nu avem încă asfalt peste tot, am luat-o cu apa, cu drumul, cu gazele naturale. Și după aceea am făcut și pistele pentru bicicletă. Am considerat că ar fi păcat dacă sunt acești bani europeni să nu profităm, să nu-i luăm. Practic îi luăm gratuit, dacă sunt bani europeni”, spune primarul.
Cu toate acestea, mulți săteni rămân de părere că banii ar fi fost mai bine cheltuiți pentru îmbunătățirea drumurilor, modernizarea trotuarelor sau deschiderea unui cabinet medical. Până atunci, pistele de biciclete sunt folosite de bătrânii din sat pe post de trotuare, în timp ce visul de a vedea copiii plimbându-se pe bicicletă prin Lupăria rămâne doar o promisiune îndepărtată. Situația de la Lupăria este un exemplu al modului în care proiectele europene pot ajunge să fie implementate fără o analiză corectă a nevoilor reale ale comunității, prioritizând cheltuirea fondurilor în locul utilității acestora, conform Adevărul.ro