România a câștigat procesul împotriva Gabriel Resources, dar Marcel Ciolacu a îmbogățit gigantul care vroia să distrugă Roșia Montană
România se află într-un moment de cotitură, câștigând litigiul cu Gabriel Resources privind controversatul proiect de exploatare a aurului de la Roșia Montană.
Însă, într-un joc al declarațiilor și al anticipațiilor nerealiste, Guvernul condus de Marcel Ciolacu a contribuit, fără voie, la îmbogățirea aceleiași companii pe care a contestat-o în justiție. Acest paradox scoate în evidență modul în care politica și finanțele se întrepătrund, uneori cu consecințe neașteptate.
Manipularea pieței prin declarații politice
În ciuda victoriei în fața Tribunalului de la Washington, oficialii guvernamentali, în frunte cu premierul Marcel Ciolacu, au creat un teren propice pentru creșterea spectaculoasă a valorii acțiunilor Gabriel Resources. Această creștere a fost alimentată de declarații publice care anticipau pierderea procesului și plata de despăgubiri masive către compania minieră. În mod surprinzător, prețul acțiunilor companiei s-a dublat într-o perioadă scurtă, de la 0,45 dolari canadieni la 0,87 dolari canadieni pe acțiune, mărind considerabil valoarea de piață a Gabriel Resources.
Această situație a evidențiat o lipsă de coordonare și de prudență în comunicarea guvernamentală, care a avut ca rezultat un avantaj financiar neașteptat pentru compania contestată. În acest context, strategia de comunicare a Guvernului Ciolacu a fost criticată pentru cum a influențat negativ percepția publică și a dat naștere la speculații pe piața financiară.
Uriașa manipulare din cazul Roșia Montană
Dezbaterea publică și mediatică generată de acest caz a fost intensă și, adesea, contradictorie. Membri ai Guvernului, dar și politicieni din opoziție, au participat la un schimb de acuzații, sugerând responsabilitatea fiecărei părți pentru potențialul prejudiciu adus statului român. Această situație a culminat cu momentul în care, contrar așteptărilor alimentate de declarațiile politice, Tribunalul de arbitraj nu a emis o sentință pe data anticipată, lăsând loc unei confuzii generale și punând sub semnul întrebării credibilitatea și intențiile oficialilor implicați.
Interacțiunea dintre declarațiile politice și evoluțiile pe piața financiară în cazul Roșia Montană demonstrează o nevoie acută de transparență, responsabilitate și strategie coerentă din partea tuturor actorilor politici. Fiecare declarație publică are potențialul de a influența percepțiile și deciziile investitorilor, având astfel un impact direct asupra economiei naționale și a intereselor cetățenilor, conform Hotnews.ro.
Marcel Ciolacu, premier, 1 februarie: „M-am obișnuit ca notele de plată să-mi vină mie ca și prim-ministru pentru toate tâmpeniile făcute de alții. După vaccinuri și ședința de Guvern pe care o facem azi ca să contractăm o firmă de avocați ca să ne putem apăra ca și alte state din UE (n.a în procesul cu Pfizer), înțeleg că până pe data de 10 (n.a februarie) va veni și o decizie definitivă în cazul Roșia Montană. (…) Sunt ferm convins că vom avea o discuție cu cei care este posibil să câștige acest proces”.
PSD, comunicat de presă, 5 februarie: Cetăţenii români trebuie să ştie acest lucru! Indiferent de decizia pe care o va comunica instanţa internaţională până la 10 februarie 2024, este evident că atunci când a aprobat depunerea cererii de includere în patrimoniul universal UNESCO a perimetrului de la Roşia Montană, Dacian Cioloş a ştiut că va afecta interesele României în litigiul deja deschis cu deţinătorul dreptului de exploatare (…). Sub acest aspect, Dacian Cioloş se face vinovat de subminarea economiei naţionale şi se descalifică definitiv pentru orice funcţie de demnitate publică. (…)
La fel de vinovat este şi premierul Orban, care a dispus reluarea procedurii de înscriere în Patrimoniul UNESCO, după ce Guvernul PSD solicitase întreruperea procedurii până la soluţionarea litigiului.
De asemenea, o mare parte din răspundere revine USR care s-a lansat în politică pe acest subiect, iar ulterior, prin miniştrii săi din Guvernul Cîţu, s-a opus cu vehemenţă retragerii dosarului de la UNESCO, deşi ministrul Finanţelor de atunci a atras atenţia că România riscă să plătească daune uriaşe cuprinse între 0,5 şi 3,5 miliarde de dolari.
Marcel Boloș, ministrul finanțelor, 26 februarie: „Poate, totuși, avem și surpriza unei decizii nemonetare. Ce înseamnă acest lucru? Că ar putea fi obligat statul român ca să continue exploatarea. Este limpede că această decizie nemonetară din punct de vedere al efortului bugetar ar fi mai uşor de implementat, în care e posibil să se ţină cont de faptul că această licenţă de exploatare a resursei noastre de aur este încă în vigoare”
Marcel Ciolacu, 7 martie: „Eu aș face referendum dacă e oportun să scoatem aurul de la Roșia Montana.”
Concluzii și perspective
Cazul Roșia Montană rămâne un exemplu elocvent despre cum informațiile gestionate necorespunzător și jocurile politice pot avea repercusiuni semnificative asupra economiei și percepției publice. Victoria României în fața Gabriel Resources ar trebui să fie un moment de celebrare a justiției și a apărării intereselor naționale. Însă, dinamica creată de declarațiile premature și nejustificate a umbrit acest succes, subliniind necesitatea unei abordări mai mature și responsabile în gestionarea comunicării publice și a relațiilor internaționale.
Pe măsură ce România navighează prin apele tulburi ale politicii internaționale și ale piețelor financiare globale, este esențial ca toți actorii implicați să își reevalueze strategiile și să pună interesul național și transparența în centrul tuturor acțiunilor lor. Doar astfel se poate asigura că victoriile pe plan juridic și moral nu sunt compromise de jocuri politice sau manipulări financiare.