NASA a aflat, în sfârșit, de ce „păianjenii” înfiorători de pe Marte continuă să apară pe suprafața planetei

Pe Marte, au fost observate de-a lungul anilor formațiuni misterioase, asemănătoare cu păianjenii, care au intrigat comunitatea științifică. Deși nu sunt ființe vii, aceste structuri ciudate, numite „araneiforme,” apar în regiunea polară sudică a planetei și au stârnit numeroase întrebări cu privire la originea lor. Recent, NASA a reușit să dezlege misterul, recreând fenomenul în laborator și obținând astfel o mai bună înțelegere a proceselor geologice unice care modelează suprafața lui Marte.

Ce sunt „păianjenii” de pe Marte?

„Păianjenii” marțieni, cunoscuți științific sub numele de araneiforme, sunt sisteme de canale întunecate care se formează exclusiv în primăvara marțiană, în apropierea polului sudic al planetei. Aceste structuri au fost observate pentru prima dată în imagini surprinse de sateliți și au stârnit curiozitatea cercetătorilor din întreaga lume, scrie Sciencealert.

Cu toate că formele lor seamănă cu păianjenii de pe Pământ, araneiformele nu sunt rezultatul vreunei vieți extraterestre. Ele sunt, de fapt, produse de praf și gheață carbonică (dioxid de carbon înghețat) care interacționează în condiții extreme. Formarea acestor structuri a rămas mult timp un mister, dar recent, oamenii de știință de la NASA au reușit să recreeze acest proces în laborator, aducând astfel noi informații despre fenomenele care au loc pe Marte.

„Păianjenii” de sub gheața marțiană, fotografiați de instrumentul CaSSIS (Colour and Stereo Surface Imaging System) de la bordul orbiterului ExoMars Trace Gas al ESA.

Reproducerea fenomenului în laborator

Pentru a înțelege cum se formează araneiformele, o echipă condusă de cercetătoarea Lauren McKeown de la NASA a creat condiții similare celor de pe Marte într-un laborator specializat. Folosind un aparat numit DUSTIE (Testul pentru Simularea Iernilor Înghețate în Vid), au replicat temperatura extrem de scăzută și presiunea redusă din atmosfera marțiană.

De ce pun românii nume de sfinți copiilor. De unde vine această tradiție și ce spun preoții despre acest obicei

Cum a ajuns Lora să se îndrăgostească de Ionuț Ghenu, fostul iubit al Doiniței Oancea: „Nu am fost amanți. Mi-a fost ciudă un pic”

Simularea a pornit prin înghețarea dioxidului de carbon direct pe un amestec de regolit (pământ marțian artificial) răcit la temperaturi foarte scăzute. După mai multe încercări și ajustări fine, cercetătorii au reușit să obțină o explozie mică în stratul de gheață, similară cu ceea ce se întâmplă pe Marte. Rezultatul a fost formarea unor structuri în miniatură, asemănătoare „păianjenilor” văzuți pe planeta roșie.

Formațiuni de crăpături similare araneiformelor marțiene, apărute în experimentul DUSTIE realizat de NASA în laborator. (Foto: NASA/JPL-Caltech)

Procesul din spatele „păianjenilor” marțieni

Aceste experimente au confirmat că araneiformele se formează atunci când dioxidul de carbon înghețat, aflat în straturile inferioare de gheață, sublimează (trece direct din stare solidă în stare gazoasă) pe măsură ce temperaturile cresc în primăvara marțiană. Gazul care rezultă din acest proces rămâne blocat sub stratul de gheață până când presiunea devine atât de mare încât gheața se sparge, eliberând gazul împreună cu praf marțian, care formează acele modele ramificate.

Această explicație a fost propusă pentru prima dată de geofizicianul Hugh Kieffer în 2006 și este cunoscută sub numele de „modelul Kieffer.” Însă, experimentele recente au dezvăluit un detaliu surprinzător: gheata se formează în interiorul stratului de praf, nu între straturile de gheață și praf, așa cum se credea inițial. Acest mic detaliu schimbă modul în care înțelegem formarea acestor structuri, dar și alte fenomene sezoniere similare de pe Marte.

Formațiuni araneiforme pe suprafața planetei Marte, surprinse de sonda Mars Reconnaissance Orbiter în 2009. (Foto: NASA/JPL-Caltech/Universitatea din Arizona)

Implicațiile descoperirilor

Aceste noi informații nu doar că oferă o explicație pentru formarea „păianjenilor” marțieni, dar ar putea ajuta și la înțelegerea altor fenomene geologice de pe Marte. Echipa NASA speră să continue aceste experimente pentru a rafina modelul și pentru a explora alte aspecte ale suprafeței marțiene, inclusiv impactul acestora asupra viitoarelor misiuni umane sau robotizate.

Descoperirea aduce lumină asupra unor procese unice care au loc pe Marte și ne apropie de o înțelegere mai completă a planetei roșii. În viitor, aceste cunoștințe ar putea ajuta în pregătirea misiunilor pe Marte și în explorarea mai detaliată a suprafeței sale.

În final, această cercetare arată cât de mult pot dezvălui experimentele de laborator despre procesele cosmice. Chiar dacă păianjenii marțieni nu sunt ființe vii, ei continuă să fascineze oamenii de știință și să ne ofere noi perspective asupra planetei Marte, un loc deopotrivă misterios și promițător.