Misterul sumbru al mumiei egiptene „care țipă” ar putea fi în sfârșit rezolvat: oamenii de știință dezvăluie noi detalii
Fața unei mumii egiptene antice, încremenită într-un rictus terifiant, ar putea fi rezultatul unei morți atât de dureroase încât chipul său a rămas blocat într-un țipăt. Numele ei rămâne necunoscut, dar expresia ei facială atât de izbitoare i-a adus renumele de „mumia femeii care țipă”. Până de curând, cercetătorii atribuiau această expresie unei mumificări realizate defectuos. Noile cercetări sugerează însă că nu acesta a fost cazul, scrie CNN.
O cercetare detaliată dezvăluie noi aspecte
Radiologul Sahar Saleem de la Universitatea din Cairo și antropologul Samia El-Merghani de la Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt au efectuat o nouă examinare a corpului antic. Concluzia lor? Înmormântarea femeii a fost fastuoasă – atât de fastuoasă încât este puțin probabil să fi fost realizată de profesioniști neglijenți.
„A fost îmbălsămată cu materiale de îmbălsămare costisitoare, importate”, explică Saleem. „Aceasta și starea bine conservată a mumiei contrazic credința tradițională că neîndepărtarea organelor interne ar implica o mumificare slabă.”
Femeia „care țipă” a fost îngropată acum mai bine de trei milenii în mormântul lui Semnut, un arhitect regal al dinastiei a XVIII-a, în slujba reginei Hatshepsut. Semnut urma să fie înmormântat în bogăție, iar mormântul său includea o cameră separată pentru mama sa și alți membri neidentificați ai familiei, descoperită în 1935.
Analize avansate asupra corpului mumificat
Saleem și El-Merghani au dorit să afle mai multe despre această femeie și modul în care a murit, așa că au realizat cea mai detaliată examinare a rămășițelor sale de până acum. Au scanat cu atenție corpul său folosind tomografii computerizate (CT) pentru a-l studia în detaliu tridimensional și a efectua o autopsie virtuală.
De asemenea, au supus mostrele unor tehnici de analiză detaliată, cum ar fi microscopie electronică de scanare, spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier și analiză prin difracție de raze X, pentru a determina unguentele și compușii folosiți la îmbălsămarea sa.
Din examinarea corpului, cercetătorii au putut determina că femeia era mică de statură, având doar 1,54 metri înălțime. A murit la aproximativ 48 de ani și suferea de artrită. Îi lipseau, de asemenea, mai mulți dinți – o situație obișnuită, probabil survenită în timpul vieții, deoarece mandibula sa prezenta semne de vindecare după extragerea dinților.
Nu s-a putut determina cauza morții, dar corpul conținea o surpriză: creierul, diafragma, inima, plămânii, ficatul, splina, rinichii și intestinele erau toate intacte. Aceasta nu este o situație total neobișnuită, dar este rară. În majoritatea epocilor, inclusiv în cea în care a trăit și a murit femeia „care țipă”, îndepărtarea majorității organelor era o practică comună în timpul mumificării.
Descoperiri surprinzătoare și teorii noi
Înmormântarea sa a avut și alte diferențe față de normă. De exemplu, mâinile ei erau așezate peste pelvis, mai degrabă decât cu mâna stângă peste piept și mâna dreaptă pe lângă corp, așa cum era obișnuit pentru femeile regale.
În plus, agenții de îmbălsămare folosiți asupra corpului său erau din ienupar și tămâie, care trebuiau importate din Africa și Arabia, respectiv. Sub peruca împletită din fibre de palmier, părul său natural fusese vopsit cu ienupar și henna. Peruca însăși fusese tratată cu cristale de cuarț, magnetit și albite, ceea ce ar fi întărit fibrele împletite și le-ar fi colorat în negru, pentru a semăna cu părul real.
Toate aceste detalii sugerează că îngrijirea înmormântării sale nu a fost deloc neglijentă. Așadar, ideea că gura femeii „care țipă” s-a deschis în mormânt după ce practicanții nu au reușit să o închidă corespunzător nu stă în picioare, au constatat Saleem și El-Merghani.
Ce s-a întâmplat, de fapt? În cazuri rare, mușchii unei persoane pe moarte se pot contracta și bloca în acea poziție, rămânând așa în perioada rigor mortis. Aceasta se numește spasm cadaveric și se spune că este mai puternic decât rigor mortis și nu este ușor de inversat. De obicei, pare să fie raportat în cazurile în care persoana a murit într-o stare neobișnuită de disconfort extrem.
Este, de asemenea, un fenomen foarte controversat, mulți oameni de știință argumentând împotriva existenței sale. Alții susțin că se întâmplă, dar numai în circumstanțe foarte rare. Acest fenomen contestat ar putea explica fața femeii „care țipă”.
„Expresia facială de țipăt a mumiei din acest studiu ar putea fi interpretată ca un spasm cadaveric, sugerând că femeia a murit țipând de agonie sau durere”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
„Îmbălsămătorii probabil au mumificat corpul contractat al femeii … înainte să se descompună sau să se relaxeze, astfel păstrându-i gura deschisă în poziția în care a murit. Este, de asemenea, posibil ca mușchii contractați să fi împiedicat îmbălsămătorii să-i închidă gura.”
Adevărata soartă a femeii și modul în care a murit probabil nu vor fi niciodată cunoscute. Cu toate acestea, studiul rămășițelor sale și ale celor ca ea ne oferă o privire stranie în trecutul umanității și în obiceiurile care le-au marcat călătoriile din viețile trăite cu atât de mulți ani în urmă.