Inventatorul care părea inițial o salvare, dar a distrus planeta: invențiile sale provoacă acum pagube iremediabile omenirii

Thomas Midgley Jr., un nume care odinioară era sinonim cu progresul și inovația, este astăzi un simbol al efectelor dezastruoase ale tehnologiei nesăbuite. Chimistul american, a cărui muncă a revoluționat industrii întregi, a creat două dintre cele mai dăunătoare invenții din istoria umanității: benzina cu plumb și clorofluorocarburile (CFC). La început, aceste invenții au fost văzute ca soluții geniale la probleme stringente ale vremii. Însă, în decursul decadelor, impactul lor negativ a depășit cu mult orice beneficiu pe termen scurt, afectând ireversibil sănătatea oamenilor și echilibrul ecologic al planetei.

Benzina cu plumb: soluția toxică care a otrăvit generații

În anii 1920, industria auto era în plină expansiune, însă motoarele mașinilor întâmpinau o problemă majoră: „ciocănitul” motorului, provocat de combustia incompletă a benzinei de proastă calitate. Aceasta ducea la o funcționare necorespunzătoare și la deteriorarea rapidă a motoarelor. Thomas Midgley Jr., angajat ca inginer chimist la General Motors, a fost însărcinat să găsească o soluție pentru această problemă. După numeroase experimente, el a descoperit că adăugarea tetraetilplumbului în benzină reduce semnificativ ciocănitul motorului. Această descoperire părea să fie o inovație salvatoare pentru industria auto.

Cu toate acestea, plumbul este o substanță extrem de toxică, cunoscută pentru efectele sale devastatoare asupra sănătății umane. Expunerea la plumb poate duce la probleme neurologice severe, în special în cazul copiilor, care sunt mult mai vulnerabili la efectele neurotoxice ale acestei substanțe. Plumbul afectează dezvoltarea creierului, provocând scăderi ale coeficientului de inteligență și tulburări de comportament. În ciuda acestor riscuri bine cunoscute, invenția lui Midgley a fost adoptată pe scară largă datorită presiunilor exercitate de companiile petroliere și de industria auto, care au văzut în benzina cu plumb o oportunitate imensă de profit.

În 1924, pentru a discredita temerile legate de toxicitatea plumbului, Midgley a realizat un experiment public spectaculos. În fața unui grup de jurnaliști, el și-a turnat tetraetilplumb pe mâini și a inhalat vaporii acestuia, declarând că poate face acest lucru zilnic fără a suferi nicio problemă de sănătate. Totuși, la scurt timp după acel eveniment, Midgley a avut nevoie de tratament medical din cauza intoxicării cu plumb. A fost un avertisment timpuriu al pericolelor acestei invenții, însă nici el, nici companiile implicate nu au recunoscut consecințele grave ale utilizării plumbului în combustibili.

Emilian își face debutul pe micile ecrane la Antena 1, însă nu mai are timp de o iubită: “La mine e ca statusul de pe Facebook, it’s complicated” EXCLUSIV

5 ani fără Cristina Țopescu. Care a fost ultimul mesaj postat de jurnalistă pe rețelele sociale, în a doua zi de Crăciun

Tetraetilplumbul a fost introdus în mod oficial pe piață în 1923, iar benzină cu plumb a devenit standardul global în combustibilii auto. Vânzările au explodat, iar Ethyl, compania care deținea brevetul, a obținut profituri uriașe. Însă, în fabricile unde acest aditiv era produs, muncitorii au început să se îmbolnăvească grav, unii chiar pierzându-și mințile din cauza expunerii la plumb. Multe dintre victimele acestor accidente industriale au fost ignorate sau trecute cu vederea, deoarece profiturile erau mult prea mari pentru ca marile corporații să accepte vreun compromis.

Un compus pe bază de plumb, numit tetraetilplumb, a fost comercializat sub brandul Ethyl și a devenit un succes comercial. Algeria a fost ultima țară care a încetat utilizarea benzinei cu plumb în 2021. (Foto: Playtech)

Impactul toxic al plumbului a continuat să se resimtă pe tot parcursul secolului XX. Deși pericolele au fost bine documentate, iar unele țări au început să reglementeze utilizarea plumbului în anii 1970, abia în 1996 s-a renunțat complet la benzina cu plumb în Statele Unite. Cu toate acestea, în alte părți ale lumii, plumbul a continuat să fie folosit până în 2021, când Algeria a devenit ultima țară care a interzis vânzarea benzinei cu plumb. Chiar și astăzi, milioane de oameni din întreaga lume continuă să sufere din cauza expunerii la plumbul din sol și din aer, consecința directă a invenției lui Midgley.

Vezi și: Inventatorii care au murit uciși de propriile lor invenții. Ce s-a întâmplat după marile descoperiri

CFC-urile și găurile din stratul de ozon: o amenințare globală

Dacă invenția benzinei cu plumb a avut un impact devastator asupra sănătății umane, cea de-a doua mare invenție a lui Midgley a provocat daune ecologice de proporții globale. În anii 1930, Midgley, sub îndrumarea lui Charles Kettering, s-a concentrat pe găsirea unei soluții la o altă problemă presantă: refrigerarea. Gazele refrigerante utilizate la acea vreme, precum amoniacul și dioxidul de sulf, erau extrem de toxice și inflamabile, provocând accidente grave.

Midgley a inventat clorofluorocarburile (CFC), un grup de gaze neinflamabile și aparent inofensive pentru sănătatea umană, ideale pentru utilizarea în frigidere și aparate de aer condiționat. În 1930, pentru a demonstra siguranța noii sale invenții, Midgley a inhalat un CFC și a stins o lumânare suflând gazul asupra flăcării, un gest care i-a impresionat pe mulți.

La fel ca în cazul benzinei cu plumb, invenția lui Midgley părea să fie o soluție perfectă la o problemă complexă. CFC-urile au devenit rapid populare și au fost utilizate nu doar în refrigerare, ci și ca propulsoare în spray-uri de păr și insecticide, fiind prezente în aproape orice gospodărie americană după al Doilea Război Mondial.

Însă, la mijlocul anilor 1970, cercetătorii au început să descopere că CFC-urile distrug stratul de ozon din atmosfera Pământului. Ozonul, un strat subțire de gaze din atmosfera superioară, protejează viața de pe Pământ de radiațiile ultraviolete nocive. Reducerea stratului de ozon a dus la crearea unei „găuri” deasupra Antarcticii, expunând zone întinse ale planetei la radiații periculoase care pot provoca cancer de piele și afecta ecosistemele.

După Al Doilea Război Mondial, producătorii au început să folosească clorofluorocarburi (CFC), care distrug stratul de ozon, ca agenți de propulsie pentru diverse produse, precum spray-urile aerosoli. (Foto: Getty Images)

În 1987, conștientizând pericolul iminent, liderii mondiali au semnat Protocolul de la Montreal, un tratat internațional care prevedea eliminarea treptată a CFC-urilor. Deși acest acord a fost un succes în încetinirea distrugerii stratului de ozon, va dura încă zeci de ani până când stratul se va reface complet. Cu toate acestea, semnarea Protocolului de la Montreal este considerată unul dintre cele mai mari succese ale mișcării de protecție a mediului, demonstrând că, atunci când națiunile colaborează, problemele globale pot fi abordate.

Vezi și: Invențiile care au schimbat războaie și au construit societatea modernă

Un erou al tehnologiei, dar un distrugător al planetei

Deși Midgley a fost lăudat în timpul vieții pentru inovațiile sale, istoria a fost mai puțin blândă cu moștenirea sa. Ambele sale invenții — benzina cu plumb și CFC-urile — au cauzat daune incomensurabile planetei și sănătății umane. Midgley nu a fost singurul vinovat; el a fost parte a unei culturi tehnologice și industriale care valoriza inovația și profitul mai presus de siguranța publică și de sănătatea mediului. Într-o eră în care progresul era măsurat în funcție de viteza dezvoltării tehnologice, puține voci se ridicau pentru a pune sub semnul întrebării consecințele pe termen lung ale acestor inovații.

În mod tragic, viața lui Midgley s-a încheiat într-un accident bizar. În 1940, după ce a fost diagnosticat cu poliomielită și a devenit parțial paralizat, el a inventat un sistem de scripete care să-l ajute să se ridice din pat. În 1944, s-a încurcat în propriul dispozitiv și a murit strangulat. Mulți au văzut în această moarte o ironie crudă, un inventator ucis de propria creație. Cu toate acestea, unii istorici sugerează că ar fi putut fi vorba de o sinucidere, datorată remușcărilor și vinovăției acumulate pe parcursul anilor.

Indiferent de cum se sfârșește povestea sa personală, impactul invențiilor lui Midgley continuă să fie resimțit la nivel global. Deși multe dintre consecințele acțiunilor sale nu au fost evidente la momentul respectiv, astăzi știm că progresul tehnologic fără considerație pentru efectele asupra mediului și sănătății poate avea costuri dezastruoase. Moștenirea lui Midgley servește drept un avertisment clar că inovația fără responsabilitate poate aduce cu sine catastrofe care depășesc cu mult beneficiile pe termen scurt.

Astăzi, pe măsură ce ne confruntăm cu provocările legate de schimbările climatice și poluare, povestea lui Thomas Midgley Jr. ne amintește cât de important este să evaluăm consecințele pe termen lung ale oricărei inovații și să ne asigurăm că progresul tehnologic este aliniat cu bunăstarea planetei și a umanității.