INTERVIU Tatuatorul de la Auschwitz, cartea care s-a transformat într-o serie tv. Poveștile crunte pe care nu ar trebui să le uităm niciodată, pe SkyShowtime

Tatuatorul de la Auschwitz este numele celei mai noi miniserii care explorează ororile Holocaustului din cel de-al Doilea Război Mondial.

Tatuatorul de la Auschwitz este acea poveste pe care, indiferent de câte ori îți este relatată, vei observa că încă nu ai aflat tot ce ai fi putut. Cu cât o auzi, cu atât surprinzi din ce în ce mai multe detalii dureros, însă necesar de auzit.

Uitarea înseamnă, până la urmă, nepăsare. În plus, de îndată ce se instalează uitarea, șansele ca o asemenea tragedie să se repete în lume cresc exponențial.

Tatuatorul de la Auschwitz se inspiră din cartea cu același nume, scrisă de autoarea Heather Morris, și lansată în anul 2017. Vei putea vedea miniseria pe SkyShowtime, începând cu data de 7 iunie 2024.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Playtech.ro a avut oportunitatea de a sta de vorbă cu o parte din echipă, printre care cu Melanie Lynskey, Tali Shalom-Ezer, Claire Mundell, Johan Hauer-King și Anna Próchniak.

INTERVIU Tatuatorul de la Auschwitz – Melanie Lynskey: „Unii uită, alții pur și simplu aleg să nege că Holocaustul a existat”

Playtech.ro: Bună, Melanie, în primul rând dă-mi voie să-ți spun că sunt un mare fan al tău. Este o onoare să pot vorbi cu tine. Să trecem, carevasăzică, la întrebări: Consideri acest rol ca fiind în vreun fel diferit față de orice altceva ai făcut până acum și dacă da, în ce fel?

Melanie Linskey (joacă rolul autoarei Heather Morris): E diferit, da. Mi se întâmplă foarte rar să-mi pot folosi accentul nativ, așa că a fost clar diferit. (n.r. râde) Am purtat o perucă blondă și cred că a contat și că am avut o nouă perspectivă – a fost nou pentru mine.

Playtech.ro: Joci chiar rolul autoarei Heather Morris. Cum te-ai pregătit pentru asta? Ai avut ocazia să o cunoști? Cum te-a ajutat să intri mai ușor „în pielea ei”?

Melanie: M-am întâlnit cu ea de câteva ori, a venit pe platou. Mi-a fost tare de ajutor. Este minunată și o ființă extrem de caldă.

Dacă vrei, e ca o carte deschisă, orice întrebări aveam, mă lămurea. Eu o interpretez într-o perioadă diferită a vieții ei. Acum e o scriitoare de succes. Pe vremea aia se chinuia să-și dea seama cum să se descurce și am vorbit mult despre cum a fost pentru ea acea perioadă.

Playtech: Ce te-a motivat să accepți acest rol și ce crezi că ar trebui să învețe oamenii din el, de vreme ce există o sumedenie de filme și seriale care tratează deja ororile de la Auschwitz din al Doilea Război Mondial?

Melanie: Cred că m-am simțit extrem de atrasă de cât de bine a fost scris scenariul. Sunt de părere că nu ai cum să spui toată povestea Holocaustului, având în vedere că au existat atâția oameni, fiecare cu mica lui povestea, oameni a căror vieți s-au schimbat pentru totdeauna, alții au pierit. Cred că e foarte important să continuăm să spunem aceste povești ca să nu uităm.

Playtech.ro: Crezi că oamenii din ziua de astăzi încep, poate, să uite de ceea ce s-a întâmplat atunci? Întreb asta pentru că lumea nu este deloc un loc prea roz acum, vorbind din punct de vedere politic. Spre exemplu, extremiștii încep din nou să se instaleze confortabil la putere. 

Melanie: Cred că da, oamenii încep să uite. Unii uită, alții pur și simplu aleg să nege că Holocaustul a existat. Oamenii au, din păcate, o memorie destul de scurtă, mai ales atunci când vine vorba despre atrocitățile care se întâmplă în lume.

Chiar și în zilele noastre, uită evenimente recente, se trece cu repeziciune peste ele. Peste tot în lume există tragedii, genocide, iar oamenii trec peste, își acoperă urechile. Holocaustul se încadrează în istoria noastră recentă și a afectat chiar și generațiile care au urmat.

Interviu Tatuatorul de la Auschwitz / Harvey Keitel și Melanie Linskey

INTERVIU Tatuatorul de la Auschwitz – Jonah Hauer-King și Anna Próchniak: „Țin minte momentul când m-au ras în cap și m-am uitat în oglindă la mine îmbrăcată în uniforma de deținut, cu tatuajul pe mână, a fost dureros”

Playtech.ro: Jonah, joci rolul lui Lali în tinerețe. Cum a fost pentru tine să fii o variantă mai tânără a personajului lui Harvey Keitel? Te-a ajutat cumva Harvey ca să te pregătești pentru acest rol?

Jonah Hauer-King (joacă rolul tânărului Lali): În primul rând, am fost onorat să joc în același film cu el. Nu m-am gândit că nu am să apuc să joc efectiv cu el, am fost naiv să sper asta.

Eram foarte invidios când auzeam despre experiențele celorlalți cu Harvey, eu nu am fost atât de norocos. Deci, nu, nu am petrecut timp împreună, dar ne-am inspirat amândoi din aceleași surse, am văzut aceleași mărturii.

Am vorbit, însă, cu Heather și am prins esența lui Lali, iar asta a fost baza pentru noi și pentru acest rol. Am încercat să ne vedem de linie pentru că, până la urmă, vorbim despre două versiuni diferite ale aceluiași personaj, la tinerețe și la bătrânețe, într-un context diferit. Am încercat să creăm o experiență cât mai autentică.

Playtech.ro: Cum au reușit rolurile să își pună amprenta pe voi? 

Anna Próchniak (joacă rolul Gitei): Amândoi am citit cartea atunci când a fost lansată, ne-a plăcut și am înțeles fenomenul din spatele ei. În momentul în care am citit scenariul am știut că nu va fi o poveste ușor de spus, dar este o poveste care trebuie spusă.

Știam că va fi o provocare imensă, dar voiam să fac asta, mă simțeam pregătită.

Jonah: Știam cât de dificil va fi. Am fost entuziasmat când am aflat că am primit rolul, m-am simțit onorat, dar cum spune Anna, e o responsabilitate mare. Totuși, voiam să spunem această poveste. A fost mult mai mult decât un simplu loc de muncă.

Playtech.ro: Anna, îmi poți povesti ceva de pe platourile de filmare care va rămâne pentru totdeauna în amintirea ta? 

Anna: Sunt multe momente de acest fel. Țin minte momentul când m-au ras în cap și m-am uitat în oglindă la mine îmbrăcată în uniforma de deținut, cu tatuajul pe mână, a fost dureros.

Interviu Tatuatorul de la Auschwitz / Jonah Hauer-King și Anna Próchniak

INTERVIU Tatuatorul de la Auschwitz – Tali Shalom-Ezer și Claire Mundell: „Heather Morris a fost implicată încă de la început”

Playtech: Tali, cum te-a afectat povestea la nivel personal, ținând cont de faptul că este un subiect atât de sensibil, dar și de faptul că narațiunea este inspirată din întâmplări reale?

Tali Shalom-Ezer (regizor Tatuatorul de la Auschwitz): Cred că ceea ce m-a influențat cu adevărat este faptul că m-am simțit inspirată de Lali. Nu îmi este deloc ușor să vorbesc despre experiențele negative de acest fel, dar există ceva aparte în ceea ce îl privește pe Lali.

A trecut printr-o traumă uriașă, dar este dispus să povestească despre asta cu lumea întreagă, să dea detalii care nu-l pun neapărat în cea mai bună lumină. A făcut parte din sistemul nazist și s-a simțit rușinat de asta, a fost forțat să facă multe.

În același timp, are o doză de optimism. Iubește viața foarte mult și crede în dragoste și în conexiunea dintre oameni. Cred că asta este cu adevărat inspirațional și tocmai asta m-a influențat la nivel personal.

Playtech.ro: Claire, cât de mult urmărește această miniserie cartea originală scrisă de Heather Morris? S-a implicat în partea de producție? Nu de alta, dar știu, spre exemplu, că Stephen King are multe de spus atunci când cărțile sale sunt transformate în filme sau seriale. Cum a reacționat Heather?

Claire Mundell (producător Tatuatorul de la Auchwitz): Heather a fost implicată încă de la început, ne-am consultat cu ea în ceea ce privește serialul și cum se va desfășura.

A analizat scenariul în diferite stadii ale sale și pot spune că a contribuit suplimentar pentru că ne-a povestit multe detalii în plus din perioada petrecută de ea cu Lali, în timp ce se documenta pentru cartea pe care a scris-o.

Aceste detalii nu există în carte, spre exemplu. Am petrecut mul timp lucrând cu ea, discutând cu ea. A fost extrem de atașată de proiect și ne-a susținut.

Ce-am preluat, în primul rând, din cartea ei, a fost povestea de dragoste.

Voiam, de asemenea, să evidențiem faptul că Heather, la momentul la care a luat interviul pentru carte, era o persoană absolut normală, nu era expertă în istorie, era o femeie cu o inimă mare, capabilă să empatizeze cu un bărbat în vârstă care tocmai își pierduse soția și care voia să vorbească despre ea, suferind enorm.

Acest lucru, evident, nu se află în carte. Am discutat cu Heather despre asta și a fost de acord. S-a simțit puțin bizar să fie transformată într-un personaj, dar este o femeie extraordinară și voia ca povestea lui Lali să fie auzită.

Mai mult, chiar și povestea ei este inspirațională. Lali și Heather s-au apropiat foarte mult. Obișnuiau să petreacă trei-patru zile pe săptămână împreună, astfel că, înainte ca el să moară, ea a fost unul dintre ultimii oameni cu care el a vorbit, cu câteva ore înainte să treacă în lumea de dincolo. Tocmai din acest motiv, Heather este foarte devotată proiectului de televiziune.

Tali: Absolut! Și-a dedicat viața ca să poată să spună lumii povestea lui Lali. Când ne-a cunoscut era atât de entuzismată de tot. Voia să ne povestească ce știa pentru ca noi să putem să facem serialul tv.

Claire: Sperăm ca oamenii din întreaga lume să se poată conecta la poveste și că se vor simți inspirați de aceasta. Să nu uite niciodată că ființele umane au capacitatea de a empatiza. Iată, ce mesaj bun pentru show!

Tali: Da! Este o poveste extraordinară pentru că cei doi (n.r. Lali și Gita) au trecut pe la Auschwitz unde sentimentul principal pe care îl poate avea cineva acolo este frica… frica de moarte. Au fost suficient de curajoși încât să nu uite că sunt oameni, să iubească. Ne-a inspirat pe noi, sperăm ca același lucru se se întâmple și cu telespectatorii.

Claire: Nu cred că te poți vreodată opri din a spune o poveste de genul acesteia. Cred că este șocant să afli, ca mine, cum mulți oameni tineri din ziua de astăzi nici măcar nu au auzit de Holocaust. Educația, în acest sens, nu ar trebui niciodată să dispară. Lali și Gita erau doi oameni tineri la vremea respectivă, dintre milioane care nu s-au mai întors niciodată acasă.