Fetița care i-a împăcat pe americani cu rușii. Cum „a oprit” micuța un război nuclear iminent
Samantha Reed Smith s-a născut pe 29 iunie 1972 în orașul Houlton, situat la granița dintre Canada și Statele Unite, fiind fiica lui Jane Goshorn și a lui Arthur Smith.
La vârsta de cinci ani, micuța i-a scris o scrisoare reginei Elisabeta a II-a pentru a-și exprima admirația față de regalitatea britanică, povestind că a fost întotdeauna interesată de evenimentele politice și sociale, urmărind cu atenție buletinele de știri la televizor, împreună cu părinții ei.
În primăvara anului 1980, familia s-a mutat în orașul Manchester, unde Samantha a fost înscrisă la gimnaziu, iar tatăl său a devenit profesor de literatură, iar mama sa a lucrat ca asistent social.
Pericolul rusesc pândea după colț
Doi ani mai târziu, în toamna anului 1982, ziarele americane abundau în articole despre noul lider al URSS, Yuri Andropov, care preluase puterea după moartea lui Leonid Brejnev, și discutau detalii despre biografia sa și politicile brutale împotriva disidenților.
În acea perioadă, tensiunea din Războiul Rece atinsese cote critice, iar Statele Unite ale Americii și URSS renunțaseră la strategia de destindere a relațiilor.
Pe 22 noiembrie 1982, revista Time a publicat pe copertă o fotografie a lui Andropov, moment în care Samantha, în vârstă de 10 ani, a întrebat-o pe mama ei: „Dacă oamenilor le este atât de frică de el, de ce nu îi scrie cineva să îl întrebe dacă vrea să înceapă un război sau nu?”. Mama ei i-a răspuns: „De ce nu îi scrii tu?”, ceea ce s-a și întâmplat.
Fetița i-a scris o scrisoasoare secretarului general al PCUS, Yuri Andropov
La sfârșitul lunii noiembrie 1982, Samantha i-a trimis o scrisoare secretarului general al PCUS, Yuri Andropov, exprimându-și îngrijorarea cu privire la un posibil război nuclear între Statele Unite și URSS și întrebându-l ce intenții are în acest sens.
Scrisoarea, în care își exprima speranța pentru pace și înțelegere între națiuni, a fost publicată, surprinzător, în ziarul sovietic Pravda, dar nu a primit niciun răspuns din partea Moscovei.
Cu toate acestea, ambasadorul sovietic în Statele Unite, Anatoli Dobrin, a răspuns la scrisoarea Samanthei, asigurând-o că liderul sovietic va oferi un răspuns.
Pe 26 aprilie 1983, Samantha a primit un răspuns oficial din partea lui Yuri Andropov, în care acesta i-a explicat că Uniunea Sovietică dorește pacea și că nu are intenția de a declanșa un război, subliniind consecințele dezastruoase ale conflictului armat.
Încântată de răspunsul primit, Samantha a devenit o vedetă în Statele Unite, fiind intervievată de mai mulți jurnaliști cunoscuți și participând la emisiuni televizate.
Pe 7 iulie 1983, ea și părinții săi au fost invitați într-o vizită oficială în Uniunea Sovietică, unde au fost primiți cu căldură și au petrecut două săptămâni în țară, vizitând Moscova, Leningradul și tabăra de pionieri Artek din Crimeea.
Întoarsă în Statele Unite, Samantha a continuat să fie implicată în activități internaționale pentru pace și a fost invitată să călătorească în Japonia, unde s-a întâlnit cu oficialități japoneze și a participat la un simpozion internațional pentru copii.
În urma călătoriilor și a implicării sale, ea a devenit cunoscută ca fiind un simbol al păcii și al dialogului între națiuni.
Tragicul sfârșit al vieții Samanthei s-a întâmplat, însă, în data de 25 august 1985, când avionul în care se afla împreună cu tatăl ei s-a prăbușit lângă aeroportul din Maine, ucigându-i toți cei aflați la bord.
Moartea ei a fost primită cu tristețe atât în Statele Unite ale Americii, cât și în Uniunea Sovietică.