Fericirea copiilor în Europa, o imagine mai complexă decât pare: Cine are copilăria cea mai bună

Recent, mai multe titluri de știri au susținut că adolescenții britanici sunt „cei mai nefericiți din Europa”. Raportul care a stat la baza acestei afirmații a fost realizat de The Children’s Society, pe baza datelor din studiul internațional Pisa 2022. Conform acestui raport, 25,2% dintre copiii de 15 ani din Marea Britanie au declarat un nivel scăzut de satisfacție în viață, în comparație cu media europeană de 16,6%. La polul opus, Olanda a fost prezentată drept țara cu cei mai „fericiți” copii, având doar 6,7% dintre adolescenți cu un nivel scăzut de satisfacție.

Totuși, aceste comparații ar trebui abordate cu prudență. Compararea nivelului de satisfacție în viață între diferite țări și culturi este un proces complex. În cazul Olandei, de exemplu, cifrele prezentate nu reflectă în totalitate realitatea. De ani de zile, copiii olandezi au obținut scoruri înalte la capitolul „fericire” în diverse sondaje, precum cele realizate de Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF. Cu toate acestea, aceste date nu includ toți copiii, mai ales pe cei din școlile speciale, scrie The Guardian.

Olanda și excluderea copiilor cu nevoi speciale

Studiul Pisa, care a stat la baza declarațiilor despre fericirea copiilor, nu include date despre copiii din școlile speciale din Olanda. Numărul acestora este în creștere, ajungând la un record de 3,2%, în special în rândul copiilor cu ADHD și autism. Aceștia vor fi incluși în studiu abia în 2025. Alte studii influente, cum ar fi Health Behaviour in School-aged Children (HBSC), au exclus, de asemenea, elevii din școlile speciale olandeze.

Această excludere creează o imagine incompletă a nivelului real de fericire în rândul copiilor olandezi. Mai mult, există o tendință în Olanda de a direcționa copiii cu nevoi speciale spre școli speciale, ceea ce a ridicat semne de întrebare cu privire la impactul acestui sistem asupra dezvoltării lor. Un raport recent a sugerat că plasarea copiilor în școli speciale pentru a nu „încurca” copiii „normali” nu este întotdeauna în interesul lor. Inspectoratul Educației a constatat că acești copii au șanse mai mici de a obține calificări atunci când sunt educați în școli speciale, comparativ cu sistemul de învățământ general.

13 magazine Auchan, Lidl, Mega, Profi și Carrefour din București, închise de ANPC pentru că vindeau țigări minorilor

Timp de o lună, o femeie din Japonia a primit zilnic peste 100 de apeluri pe zi de la un număr necunoscut. Ce a descoperit după ce a făcut plângere la poliție

Sistemul educațional olandez: Realitatea din spatele cifrelor

În timp ce Olanda continuă să fie prezentată ca având copii fericiți, există și aspecte îngrijorătoare în sistemul său educațional. În ultima perioadă, s-a observat o creștere a testării și evaluării în școli, deseori depășind limitele bunului simț. Pe măsură ce rezultatele la literatură și matematică au scăzut, testarea standardizată a devenit tot mai răspândită, adesea furnizată de companii private. Elevii de școală primară sunt supuși unor teste formale multiple pe an, iar la nivel de liceu, unele școli petrec chiar și trei săptămâni pe an doar pentru testare.

Acest accent pe evaluare a dus la creșterea nivelului de stres în rândul adolescenților. Publicații de sănătate publică au raportat că nivelul de stres în rândul tinerilor este în creștere, ceea ce intră în contradicție cu imaginea generală a „fericirii” copiilor olandezi. În plus, sistemul educațional olandez este criticat pentru accentuarea inegalității sociale, iar stresul asociat cu examenele finale din școala primară este considerat de unii experți drept „abuz asupra copilului”.

Pe lângă aceste probleme, există și o lipsă acută de profesori în Olanda. Multe școli primare se închid pentru o zi pe săptămână, iar peste 25% din orele obligatorii au fost eliminate în unele licee. Toate acestea contribuie la o imagine mai puțin ideală a copilăriei în Olanda. De asemenea, ombudsmanul pentru copii din Olanda a subliniat că, chiar și înainte de pandemia de Covid-19, decalajul dintre copiii fericiți și cei nefericiți era în creștere. Problemele de sănătate mintală s-au înrăutățit, existând liste lungi de așteptare pentru îngrijire, iar unele facilități de îngrijire au fost criticate pentru „abuzuri”. Cel mai îngrijorător aspect este dezbaterea despre eutanasie pentru probleme psihiatrice, inclusiv la copiii sub 18 ani, ceea ce reflectă o realitate sumbră pentru unii dintre cei mai vulnerabili copii din Olanda.

Prin urmare, deși este tentant să compari nivelul de fericire al copiilor între diferite țări, este esențial să iei în considerare contextul și specificitățile fiecărui sistem educațional. În cazul Olandei, cifrele nu spun întreaga poveste, iar fericirea copiilor nu este o realitate uniformă.