Descoperiri surprinzătoare privind prăbușirea civilizației Maya: Ce au aflat cercetătorii

Oamenii de știință au măsurat severitatea secetei din perioada prăbușirii civilizației Maya, în urmă cu aproximativ 1.000 de ani, oferind noi dovezi pentru a înțelege declinul acestei societăți antice.

Nick Evans, doctorand la Departamentul de Științe ale Pământului din Cambridge și primul autor al studiului, a menționat: „Rolul schimbărilor climatice în prăbușirea civilizației Maya Clasice este oarecum controversat, parțial deoarece înregistrările anterioare se limitau la reconstrucții calitative”.

Metode noi pentru măsurarea datelor climatice

Cercetători de la Universitatea din Cambridge și Universitatea din Florida au desfășurat studiul la Lacul Chichancanab din Peninsula Yucatán, Mexic, unde a prosperat civilizația Maya. Ei au utilizat o metodă inovatoare pentru a măsura diferiți izotopi ai apei prinși în ghips, un mineral format în timpul secetelor când nivelul apei scade. Rezultatele, publicate în jurnalul Science, indică o scădere semnificativă a precipitațiilor anuale cu 41% până la 54% comparativ cu nivelurile actuale în perioada prăbușirii civilizației Maya. În condițiile de vârf ale secetei, scăderile de precipitații au atins până la 70%, iar umiditatea relativă a scăzut cu 2% până la 7%.

Evans a subliniat importanța studiului, afirmând: „Studiul nostru reprezintă un avans substanțial, deoarece oferă estimări statistice solide ale nivelurilor de precipitații și umiditate în timpul prăbușirii Maya.”

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Impactul secetei asupra civilizației Maya

Civilizația Maya Clasică, care s-a extins din 250 CE până în 800 CE, a fost caracterizată de arhitectura monumentală, realizări intelectuale și creșterea orașelor-stat. Cu toate acestea, în secolul al IX-lea a avut loc o prăbușire politică, care a dus la abandonarea orașelor din calcar și la sfârșitul dinastiilor, deși poporul Maya a continuat să existe, dar cu putere politică și economică diminuată.

Există diverse teorii privind cauzele prăbușirii civilizației Maya, inclusiv invazii, războaie, degradarea mediului și perturbarea rutelor comerciale. Totuși, înregistrările climatice din acea perioadă sugerează o corelație cu o secetă prelungită, evidențiată de cercetările profesorului David Hodell din 1995.

Contribuția noului studiu

Hodell și echipa sa au aplicat o metodă nouă pentru a estima amploarea acestei secete prin analizarea izotopilor apei prinși în ghips din Lacul Chichancanab. Această metodă le-a permis să reconstruiască condițiile hidrologice din perioada prăbușirii Maya. Cercetătorii au măsurat izotopii de oxigen și hidrogen din structura cristalelor de ghips, reflectând schimbările în precipitații și umiditatea relativă între 800 și 1000 CE. Evans a comparat această metodă cu „măsurarea apei în sine”, subliniind acuratețea sa.

În timpul secetelor, lacuri precum Chichancanab experimentează o evaporare crescută, determinând dominarea izotopilor mai grei în compoziția apei. Prin analizarea compoziției izotopice din fiecare strat de ghips, cercetătorii au construit un model pentru a estima schimbările anterioare ale precipitațiilor și umidității. Aceste date climatice cantitative ar putea ajuta la predicția modului în care secetele au afectat agricultura Maya, în special producția culturilor de bază precum porumbul.

Studiul a fost susținut de Consiliul European de Cercetare, evidențiind eforturile colaborative ale instituțiilor în elucidarea misterelor prăbușirii civilizației Maya.