Descoperirea megastructurilor dacice după 2000 de ani cu ajutorul tehnologiei LiDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții

Cercetările recente folosind tehnologia LiDAR au scos la iveală informații uimitoare despre cetățile dacice din Hunedoara și sistemele militare folosite de daci și romani în timpul războaielor de la începutul secolului al doilea. LiDAR, o tehnologie modernă de scanare și cartografiere prin satelit, a fost utilizată pentru a explora așezările dacice, iar descoperirile sunt remarcabile.

Una dintre aceste descoperiri se referă la cetatea dacică Fețele Albe, situată în vecinătatea capitalei dacilor, Sarmizegetusa Regia. Descoperită inițial la începutul anilor 1800 de autoritățile fiscale din Transilvania, animate de vestea descoperirii unor tezaure antice prețioase, cetatea a fost ulterior cercetată mai amănunțit în perioada 1965-1973. Campaniile arheologice de atunci au scos la iveală rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terase întărite cu ziduri masive de calcar.

Recent, cercetările cu tehnologia LiDAR au arătat că cetatea Fețele Albe este mult mai întinsă decât se credea anterior. În loc de cele 20-30 de terase identificate inițial, scanările LiDAR au relevat aproape 200 de terase, ocupând toată latura sudică a dealului pe o distanță de doi kilometri. Aceste terase, majoritatea acoperite de păduri, erau aliniate de-a lungul curbelor de nivel, unele fiind în trepte, altele în ciorchine. Pe terase se văd urmele numeroaselor construcții cu bază dreptunghiulară sau poligonală/circulară.

Cetatea dacică Piatra Roșie și importanța sa militară

Tehnologia LiDAR a fost utilizată și pentru cercetarea cetății dacice Piatra Roșie, dezvăluind informații cruciale despre întinderea și rolul acesteia în Antichitate. Piatra Roșie, cercetată inițial la sfârșitul anilor ’40 de arheologii conduși de Constantin Daicoviciu, a fost considerată o așezare militară menită să apere Sarmizegetusa Regia.

De ce pun românii nume de sfinți copiilor. De unde vine această tradiție și ce spun preoții despre acest obicei

Cum a ajuns Lora să se îndrăgostească de Ionuț Ghenu, fostul iubit al Doiniței Oancea: „Nu am fost amanți. Mi-a fost ciudă un pic”

Recent, cercetările cu LiDAR au arătat că cetatea era parte a unui ansamblu mult mai vast, cu o suprafață de circa 26.000 metri pătrați, incluzând cel puțin 13 terase amenajate pentru reședințe aristocratice, turnuri, temple și clădiri publice. În mijlocul cetății, o dolină acoperită cu bolovani și rămășițe ale construcțiilor antice corespundea unei peșteri greu accesibile aflate sub cetate.

Aceste descoperiri arată că cetatea dacică de pe dealul Piatra Roșie nu avea doar un rol militar, ci era nucleul unei așezări complexe și bogate, ale cărei limite au fost stabilite prin tehnologia LiDAR.

Piatra Rosie cetate dacica

Sistemele defensive dacice și războaiele daco-romane

Tehnologia LiDAR a oferit, de asemenea, informații prețioase despre războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea. Cercetările au dezvăluit rămășițele castrelor romane din vecinătatea Sarmizegetusei Regia și rolul acestora în cucerirea de către romani a teritoriilor dacice.

Fiecare castru roman avea un rol strategic în sistemul ofensiv plănuit pentru asedierea capitalei dacilor. Analizele au confirmat că locațiile acestor baze militare erau necesare pentru mobilitatea și coordonarea armatei romane în avansul către Sarmizegetusa Regia. În Munții Orăștiei, au fost identificate mai multe „castre de marș” romane, locuri unde armatele împăratului Traian și-au așezat taberele în timpul războaielor daco-romane.

Fragmente de pe columna lui Traian din Roma.

Apărarea Porților de Fier ale Transilvaniei

Un alt aspect crucial dezvăluit de tehnologia LiDAR este legat de bătăliile purtate la Porțile de Fier ale Transilvaniei, identificat de oamenii de știință ca fiind locul celor mai crâncene bătălii dintre daci și romani. Aici, în anul 87, armata romană condusă de generalul Cornelius Fuscus a fost prinsă într-o ambuscadă și măcelărită de oștile lui Decebal.

Cercetările recente au arătat că sistemul de apărare al Porților de Fier era mult mai lung și bloca nu doar accesul prin vale, ci și către drumul de creastă, pe o lungime de cel puțin 2,8 kilometri. Lungimea cunoscută a fortificației este acum de 4,8 kilometri, iar dimensiunea și traseul ei real rămân de stabilit în viitor.

Aceste descoperiri impresionante, realizate cu ajutorul tehnologiei LiDAR, dezvăluie complexitatea și măreția sistemelor defensive dacice și aruncă o nouă lumină asupra istoriei și importanței acestor așezări antice.